Mereu spun că bărbații sunt luați prin surprindere de despărțiri, dar nu e chiar corect. Sunt luați prin surprindere de decizia femeii de a încheia relația, dar toți bărbații simt când relația începe să se ducă de râpă.
Și nu doar prin modul în care soțiile se comportă cu ei, ci prin faptul că ele sunt mereu triste, supărate, deranjate de tot ce fac ei, iritate de simplul fapt că ei respiră.
Avem prostul obicei să încercăm să raționalizăm comportamentul lor și ajungem la concluzia că felul în care se comportă cu noi e consecința faptului că sunt ultra obosite și au nevoie de o vacanță, sau că trebuie să muncească mai puțin, sau e pur și simplu o stare depresivă pe care ar trebui să o rezolve cineva.
Iar pentru că ne naștem cu o salopetă de Superman pe sub izmene, încercăm să le ajutăm noi să treacă peste starea asta. Și încercăm, și tot încercăm, ne dăm peste cap ca să le facem să se simtă mai bine, și nimic.
Și cum stai tu așa, liniștit într-o zi normală, auzi că soția ta vrea să se ducă la un psiholog. Indiferent că ai bătut-o tu la cap în ultimele luni să facă asta sau că e decizia ei, te bucuri că măcar problema va fi rezolvată de un profesionist. Ce ar trebui să faci mai departe? Să-ți faci bagajele, că relația voastră nu o mai duce mult.
Și da, psihologii sunt foarte importanți, și e bine să discuți cu unul, dar hai să vedem în cazul ăsta de ce nu e in avantajul tău.
În primul rând, o femeie care nu mai e atrasă de soțul ei se simte captivă într-o relație pe care nu și-o mai dorește. Se simte sufocată de atenția pe care acesta i-o dă, sufocată de presiunea pe care soțul o pune pe ea când o pupă în fund și ea știe că ar trebui să se poarte frumos cu el, că doar nu e proastă, el se poartă frumos cu ea pentru ca ea să se poarte frumos la rândul ei. Și ea nu-și dorește asta.
Ahhh, să nu uit. Așa cum îți reproșează tot felul de prostii pe care nu le înțelegi și pe care te grăbești să le contracarezi cu motivele tale logice, așa te va descrie și pe tine în fața psihologului. Și nu își va face o imagine neapărat bună.
Dar știi care e problema aici? Ce crezi că îi va spune psihologul? Să stea în relația care o face pe ea să se simtă mizerabil?
De fapt, psihologii spun că ei nu-ți dau sfaturi, ci te ajută pe tine să ajungi la decizia corectă. Iar dacă soția ta vine și se plânge de tine și de relația voastră, la ce decizie crezi că o va ajuta un psiholog să ajungă?
Crezi că îi va spune că trebuie să rămână în relație de dragul copilului? Crezi că îi va spune să stea, că așa a stat și mama ei într-o relație nefericită cu tatăl ei timp de 40 de ani și nu a murit? Crezi că îi va spune să stea liniștită, că tu te vei schimba și totul va fi bine? Nu, îi va spune să plece. Îi va spune că pentru a scăpa de nefericirea ei, va trebui să scape de tine. Bine, o va spune frumos, cu expresii de genul ”trebuie să înveți să te iubești pe tine însuți”.
Așa că pune mâna și fă bagajele alea.
19 comentarii la „Când soția merge la psiholog”
Bravo , am vreo luna de cand am descoperit blogul tau si nu ma satur de citit… Pacat ca nu esti foarte mediatizat,in sfarsit o voce diferita fata toate aburelile astea care le auzi din toate partile pline de politically corect…
Mersi mult!
Colcaie internetul de „trebuie sa te iubesti pe tine insuti”…cucu mai tine o nebuna d-asta langa el…:)
Nu e problema ca e nebuna aici. Daca vrei sa vinzi, iti faci clientul sa se simta bine! Dupa ce consuma produsul tau, trebuie sa se simta bine, altfel l-ai pierdut ca si client. Si asta e valabil si pentru femei, si pentru barbati. Asta e situatia, ne place sa ne mintim singuri, si cei care ne vor banii profita de asta.
Asa ca asteapta-te sa apara si mai multi din astia cu „iubeste-te pe tine insuti”.
Paradoxal, din ce mi se pare mie, barbatii tin mai mult la familie, probabil din mandrie, din simtul de „proprietate”… pe cand femeile, emotionale fiind, pun mai mult pret pe fond, nu pe forma…se raporteaza la ce-a fost la inceput si NIMENI nu poate tine lucrurile acolo.
De aici femei de calitate (care au o pondere insemnata de ratiune in manifestare) si alea nebune, entropice, emotionale, ce-si traiesc viata dupa ce vad in filme.
Cam așa mi s-a întâmplat și mie , a mers la psiholog în 2019 și de atunci…ne-am dus la vale amândoi . În 2022 a divorțat și a plecat cu copii în chirie….de vină fiind in totalitate eu….bineînțeles. Sper sa mai rezolvam ceva, cât mai e alta treaba…ținând cont și de copii…
Un articol foarte bun…exact așa s-a întâmplat la mine, a fost la psiholog și într-o seară mi-a zis că nu mă mai iubești, erau și alte motive pe lângă asta.
Merge la terapeut și acum, după câțiva ani de la divorț am intrebat-o daca este mai fericita și dacă s-ar merita tot calvarul prin care am trecut eu și fetița noastră
Răspuns: ” Sunt mai liniștită”
Salut,
Cum ai reusit sa treci peste?
Intelegand foarte bine ce mi se intampla si facand planuri de viitor din postura unui om care nu se mai simte ca o victima.
Salut,
Astept cu nerabdare cartea.
Mi-as dori sa citesc mai multe despre stima si respectul de sine.
As dori sa o cumpar chiar in format electronic.
Multumesc!
Sti ca e ciudat dar fraza „invata sa te iubesti pe tine, iubestete pe tine insuti” , etc sunt calea vindecari. Cand incepi si chiar aplici, asa simplu cu pasi timizi facand chesti de genul, mergi la sala, faci cursul ala nou, inveti despre investitii, iesi des prin locurile care iti plac etc( astea nu se pot intampla asa in primele saptamani, dureaza dar idea este sa te uiti dupa ele asa usor). Iar incepand sa iti umpli timpul cu pasiunile tale sa cunosti lume noua sa evoluezi, incepi sa faci bani mai buni si sa iti cumperi diverse si tot asa…iar 2 ani mai tarziu cand si pe una mai „buna” ai masina aia ce nu vi-ati permis-o niciodata, alt stil vestimentar, alt vocabular, alta atitudine….vine si mesajul „sti copilul nostru sufera”, ( vorbesc exact din proprie experienta si as fi jurat la cat de urat sa terminat totul acest mesaj este imposibil pt noi)
@ Flavio
Cum a trecut copilul tau peste asta?
Cum ai raspuns la mesajul „sti copilul nostru sufera”?
In primul rand am inceput a citi cate una alta despre problemele copiilor si parenting, apoi am incetat sa o mai hulesc pe fosta pt orice, apoi am inceput sa vb deschis despre tot cat sa putut ( are 9), iar eu nu am vrut sa las nici o clipa ca el sa se simta abandonat de mine, timpul letrecut cu el a fost cat se poate de calitate. Datorita lectiilor invatate dupa divort am reusit sa ma dezvolt pe toate planurile si acum pot zice ca sunt un parinte mai bun. Desigur are traume, chiar si eu am dar muncim la a le depasi. Viata nu se termina aici, poate deabia acum incepe
Foarte frumos spus! Bravo!
pt Flavio:
Cum ai raspuns la mesajul „sti copilul nostru sufera”?
Nu -i usor deloc ! Si cine e cu adevarat barbat/ tata/ partener/om etc stie cat de ” provocator” este sa gasesti un raspuns sa impace pe fiecare iar la sfarsit sa ramai cu demnitatea ta ( doar asta i-ti mai ramane dupa divort, dar nici aceasta in cantitati semnificative), ce am raspuns a fost ceva de genul… cand ai decis sa pleci credeai ca viata va fi doar roz deacum? Te gandeai doar la tine si uitai ca exista un „noi”, deacum va trebui sa traiesti si tu cu asta ( ca copilul va ramane cu sechele) in acelasi fel cum eu trebuie sa-mi accept viata risipita cu tine.
Nu cred sa fi dat ce-l mai bun raspuns dintr-o pozitie de ce-a mai buna varianta a mea, dar sti ce e cool? Daca vrei sa impresionezi cu vorbe nu este a le „cauta” pe cele perfecte de prin filme si sa spui ce vrei si ce simti liber fara dorinta ascunsa de a impresiona, chiar asta impresioneaza
Deci nu ai acceptat impacarea…sau, ma rog, apropierea…asa inteleg
Timpul a trecut…si a trecut si in favoarea mea putin. Nu mai sunt aceiasi persoana de care ea sa despartit, azi pot spune ca :”ea si-a gasit pe altul eu m-am regasit pe mine”, iar asta mi-a dat un plus valoare semnificativ.
Nu cred ca reampacarea este o solutie.
Defapt pot zice cu mandrie ca ma uit de sus la ea …ba chiar imi provoaca mila, desi acum 2 ani eram la un nivel extrem de rau, incercat de depresie si cine mai stie ce.
Uite ca ex cu noua mea partenera in 11-12 luni de coexistenta nu ne-am cerat deloc nici macar nu am dat prilejul sa ridicam tonul( nu ca ea ar fi ceva maestra, am devenit eu constient ca in astfel de situatii nu mai ajung, azi nici o femeie nu-mi mai sufla in zeama, acum nu ma mai cert doar dau instructiuni si explic).
Pot fi un partinte foarte bun si din perspectiva divortatului, viata nu e dreapta si la sf cine are banul dicteaza
Salut. O femeie se desparte de un bărbat in.momentul când nu mai simte atracție fata de el …. dacă..el.. peste ceva timp v a ajunge rau femeia nu îl v a cauta în nici un chip … dar ce te faci dacă după ceva timp vei ajunge bine …?? Va spun eu din propria mea experiență, iti v a suna telefonul cu tot felul de mesaje proaste băgând copiii la înaintare, asa ca nu fiți slabi și nu cedați in fata lor mai ales dacă motivul despărțirii a fost infidelitatea!!!! E pământul plin de femeii de calitate și frumoase. Nu va mai irosiți timpul cu toate bipolarele. Dacă le primiți înapoi sunteți niște gainari chiar în fata lor !!!! Capul sus și da ti drumu la treaba !!!!