La ceva timp după divorț, te trezești cu un mesaj: ”Te rog iartă-mă, am făcut greșeala vieții mele că te-am părăsit, vreau să fim iar împreună!”. Acum dă-ți două palme și trezește-te din vis, că viața nu e ca în telenovele.
Și nu pentru că nu sunt șanse să primești mesaje de la ea, ci doar pentru că mesajul nu va arăta așa. Cel mai probabil, va suna ceva de genul ”copilul suferă din cauza divorțului (sau orice alt motiv găsește ea), sunt dispusă să încercăm să salvăm relația.” Doamne, câtă bunătate din partea ei, nici Fecioara Maria nu era atât de milostivă.
Ăsta e un mesaj de rahat, dar statistic vorbind, vei sări la prima șansă de împăcare pe care o primești de parcă ești un copil din Africa ce tocmai a văzut mâncare.
De ce e un mesaj de rahat? Pentru că tocmai ți-a transmis că e dispusă să-ți facă o favoare. Adică după ce te-a adus în situația în care te-a adus, acum, binevoitoare din fire, îți dă o șansă la o viață ca cea pe care ți-o doreai înainte de divorț. Să zici și tu un bogdaproste că practic a făcut o pomană cu tine.
Și știi care e problema aici? Nu te caută degeaba. Te caută pentru că se gândește dacă a făcut o greșeală. Asta dacă a făcut într-adevăr o greșeală, că dacă după divorț te-ai refugiat în băutură și te-ai mutat la mă-ta acasă, nu a făcut nici o greșeală, și aștepți degeaba mesaje de la ea.
Dar dacă după divorț ai făcut ceva cu viața ta, atunci e posibil să vadă că a făcut o greșeală. Nu e îndrăgostită din nou de tine, și nu se umezește instant când te vede, dar simte că îi era mai bine cu tine. Simte că poate e ceva de capul tău până la urmă, așa că vrea să încerce iar.
Și nu, nu va recunoaște că a făcut o greșeală, că e greu pentru o femeie să recunoască așa ceva. Va încerca să ți-o vândă ca pe o șansă pe care ți-o oferă, când tu ești cel care ar trebui să fii cel care oferă șanse.
Sărim peste faptul că nu e bine să încerci o împăcare din postura celui care primește o șansă. Dacă nu știi de ce nu e bine, atunci nu-mi pariez banii pe tine că vei reuși. Dar sărind peste asta, de ce ai primi-o înapoi? După ce a distrus familia, după ce te-a pus să treci prin tot ce ai trecut, acum vrea împăcare fără măcar să-și recunoască greșeala. Fără măcar să vină înapoi cu capul plecat. Tot ea e cea care salvează situația, ca o regină binevoitoare care-și cruță supușii.
Ce o va împiedica pe ea să facă la fel data viitoare când se plictisește, sau data viitoare când citește cărți despre ”cum să te iubești singură și să te pui pe primul loc”.
Pe bune, indiferent ce motiv îți spune ea pentru care să încercați o împăcare, tot ce trebuie să-i spui e ”de ce ar trebui să te primesc înapoi după tot ce ai făcut?”. Și nu discuți nimic altceva până nu primești un răspuns serios de la ea. Un răspuns în care să simți că își conștientizează și regretă decizia de a te părăsi.
Dacă nu vezi asta de la ea, tot ce faci acum este să-ți mai irosești niște ani din viață cu o relație moartă. Și timpul nu ți-l mai dă nimeni înapoi.
Știu că ești disperat să te împaci cu ea, dar dacă primești mesaje din astea, fugi cât vezi cu ochii. Îți vei mulțumi singur mai târziu pentru decizia luată.
In septembrie 2021 se va implini un an de la divort. Avem impreuna un baiat de cativa ani. Ea a vrut divortul. Scriu aceste lucruri pentru a va spune ca inteleg perfect despre ce este vorba.
De ce te-as primi inapoi….? Pe cine? Pe o femeie care a divortat de mine? Divortul inseamna dovada suprema ca nu vrea sa mai aiba vreo legatura cu tine. Este un ,,sictir,, spus in forma agravanta: cu acte !!! Si ca nu ii pasa destul de copil. Da. Nu ii pasa de copil. Atata timp cat barbatul face tot ce este posibil omeneste sa fie familia in regula. Si anume (pentru anumite domnite): asigura bunastarea si siguranta familiei, are grija de junior in fiecare zi, nu inseala, nu bea peste masura, etc. Poate un defect ar avea: Vrea sa fie barbat macar o data pe zi. Este prea mult, nu?
Divortul nu este ca si cum ,,plec la mama o saptamana,, Chiar daca nici asta nu este in regula. Divortul nedorit de barbat este ca un tatuaj facut de fosta sotie fara voia lui. Sigur este valabila acesta afirmatie si invers.
Daca vine inapoi? Sigur vine daca nu ajungi rau dupa divort. Sigur vine! Repet. Daca nu ajungi rau dupa divort. Daca spune ca vrea sa fiti din nou impreuna dupa divort este o dovada pentru tine ca nu ai ajuns rau. Nimic mai mult. Repet: Nimic mai mult. Nu te iubeste. Incearca doar sa recapede controlul asupra ta.
Pana la urma fosta sotie nu este ruda cu tine. Copilul este!!!. El este cel mai important om din viata unui barbat divortat.
Intrebare pentru Misu – sunt intr-o situatie oarecum similara – : ai primi-o inapoi pentru binele copilui, pentru a-l avea tot timpul aproape, in casa cu tine?
Sunt in dilema asta: sa stau cu ea si s-o „suport” pentru a nu afecta emotional copilul si a nu-l transforma intr-o minge de ping-pong, fara o casa stabila in care sa creasca, fara identitate intr-un fel…
Adica: o potentiala fericire langa o alta femeie vs renunt la „relatiile” stabile si dau prioritate copilului?!
Experienta este nepretuita in asemenea cazuri.
Inteleg ca sunteti impreuna. Parerea mea este ca nici un parinte, mama sau tata, nu trebuie sa divorteze daca isi iubeste copilul. Nu vorbim de situatii exceptionale: violenta, droguri, etc. Trebuie facut tot ce este posibil pentru evitarea divortului. Daca faci tot ce iti sta in putinta si totusi ea divorteaza, asta este. Tu ai facut tot ce ai putut si ai constiinta impacata. Vei putea sa iti privesti copilul in ochi fara mustrari de contiinta.
Nu este o idee buna sa te gandesti la copil! Asta este un fel de scuza cu care te minti. Sti ce e cu adevarat tare ? Da tare de tot! Sa te realizezi si sa obtii tot ce nu ai putut avea impreuna cu ea si acum sa i-ti imparti succesul cu altcineva, care sa te aprecieze . Crede-ma ca daca faci ce trebuie cu viata ta vei putea sa ai grije si de noua ta viata si de copilul tau
Misu: Asta este si parerea mea…faci ce se poate pentru ca nu toate sunt sub controlul tau.
Flavio: Sunt convins ca este asa cum spui, din pacate nu prea cred ca fericirea depinde in asa masura de alta persoana, nu faci decat sa fii la mana ei daca isi gaseste ceva mai bun, femeile sunt imprevizibile mereu datorita naturii lor emotionale.
Cat despre copil, depinde de firea acestuia si de momentul la care se produce ruptura: unii trec acceptabil peste asta, altii raman devastati pentru toata viata si in subconstientul lor impacarea parintilor va fi ceva prezent pana la moartea unuia dintre ei…chiar cand va fi adult daca-i vede ca vorbesc spera ca „in sfarsit se impaca”…si asta mai ales daca a trait alaturi de ei pana la un moment dat numai momente fericite, pline de ras si voie buna…
Un copil dintr-o familie divortata se simte, are de pierdut enorm pe toate planurile, pornind de la felul in care se simte intre colegi si prieteni care au activitati cu familia, la trambalarea lui de la un parinte la altul si lipsa de apartenenta la un loc, teama de abandon care-i va afecta relatiile in viata. Eu mi-as sfatui copilul sa evite sa se insoare cu o persoana provenita dintr-o familie destramata.
Eu sunt realizat dar mi-as dori ca si copilul meu (simt ca este responsabilitatea mea) sa aiba baza pentru o viata nomala pe care sa si-o directioneze asa cum crede…
Aaa lectiile sunt invatate, deacum nu am nevoie de „vre-o jumatate”, sunt un intreg
Pana la urma, la un divort, partea cea mai dureroasa este traumatizarea copiilor, consecintele sunt devastatoare pentru ei din toate punctele de vedere, pe termen scurt si termen lung.
O femeie, da-o naibii, suferi o perioada pana intelegi ca „mitul iubirii” este o prostie, te cuplezi din nevoi de tot felul – fizice (sa ai pasarica la indemana tot timpul), psihologice (sa nu fi singur, sa simti energie feminina langa tine), sociale (sa fi in rand cu lumea…este mai important decat pare) etc
Sunt in aceeași situație, dar un pic mai complicată. Ea are probleme psihice din cauza părinților ei, care nu m-au acceptat niciodată. E sub tratament, ta-su a murit, n-o să mă simt vinovat că sunt de acord cu despărțirea (ea a început, a vrut să divorțăm, am convins-o să mai stăm ca să susținem copilul, are bac anul acesta, a avut majorat, școală de șoferi…)? Am convenit că rămânem împreună până în octombrie, ea are aventuri, fiind bolnavă psihic mulți profită de ea, eu o iubesc și simt că înnebunesc și eu…
Salut. Oricât se propaga ideea ,,sa reușim de unul singur,,, (valabil pentru ambele sexe) intr-adevar avem nevoie de un partener de viata. Da, pana la divorț trebuie sa fii în primul rand tata (ea nu te mai vrea) și sa faci tot ce se poate pentru copil. Sa faci tot ce se poate înseamnă să nu te cerți cu ea de fata cu copilul, sa reușești sa te stăpânești și apoi vei înțelege ca nu ai cu cine sa ai o discuție rațională. În rest o sa speri ca va deveni persoana rațională, corecta măcar, cu care ai făcut un milion de lucruri bune, în primul rand copilul. Cum sa nu își revină? Își revine!!! Sper sa scrie cineva care sa ma contrazică. Chiar m-as bucura. Părerea mea: NU ISI REVINE.
După divorț orice bărbat are nevoie de o femeie. Țin neapărat sa spun ca și vice-versa este corecta. Când ai și un copil este complicat. Dar nu foarte mult. După maximum 1 sau 2 ani îți vei da seama ca toate sacrificiile făcute pentru junior îți dau și tie satisfacție. Fii alături de copil cât ,,îți dă voie ea sa fii,, si înmulțește asta cu o mie. Dacă ești bărbat faci ce trebuie sa îți ții copilul aproape. Este cumplit de greu sa faci asta!!!. Părinții tăi nu or sa mai fie, frații vor fi alături cât pot și ei…..prietenii…dar juniorul tău sigur va fi alături de tine chiar dacă o sa fie o perioada când va spune: ,,Nu vreu sa te vad.,, Îți spune asta din dorința lui de a testa dacă ești alături de el. Cineva mi-a zis odata: Ai un baiat. De ce te plângi?
buna ziua ma numesc gabriel si am 33 de ani. Sunt casatorit de 5 ani, inca nu am divortat, urmeaza. Impreuna avem un baietel de 4 ani. sotia imi spune ca nu mai simte nimic pentru mine si ca vrea sa divortam, deja a plecat cu copilul. Sfatuiti-ma ce ar trebui sa fac in cazul asta. Ar trebui sa o mai caut pe viitor? multumesc!
Sa o lași sa plece ! Nu te milogi de ea, nu te smiorcai ci treci prin asta cu capul sus. Mai incolo ai sa iti amintești de toate astea si vei sti ca ai ținut capul sus ca un bărbat adevărat! Am trecut prin asta… A plecat de acasă cu copilul (2.5 ani) de acum un an jumate si divorțul l-am semnat in februarie. Câtă răutate am văzut din parte ei nici nu iti imaginezi (manipulări cu copilul, cerințe maxime pentru pensie alimentara, reproșuri fără motive justificate, a intors pe toată lumea de partea ei si impotriva mea).
Un sfat foarte bun e sa citești blog-ul chiar o sa stii ce ai de făcut.
Tine capul sus si las-o sa plece, nu ai cum si de ce sa o intorci din drum.O sa te joace cum vrea ea dacă iti simte slăbiciunea.
Si inca ceva,dacă acum vrea sa divorțeze mai devreme sau mai târziu tot aici ai sa ajungi chiar dacă se răzgândește.
Exact la fel mi-a spus si mie ca nu mai are sentimente,ca nu ma mai iubește, a vrut sa divorțam cat mai repede(ceea ce ma pus mult pe ganduri ca e vorba de alt mascul la mijloc si asa a si fost).
E greu, stiu exact ce simți dar nu face erorile expuse mai sus ca ai sa regreți.
Acum sunt super liniștit si chiar de ar vrea sa revină nu as mai primi-o inapoi.
E mult mai bine asa, pentru ca mi-am dat seama ca am avut lângă mine o femeie falsa, materialista si egoista.
Copilul e afectat de toată situația dar ma implic cât de mult pot si vede ca ii ofer tot ce ii trebuie(atenția mea in primul rand,haine, jucarii, etc. ) pe când dincolo e dat la o parte si tratat cu dispreț ca mă-sa vrea distracții in continuare.
Capul sus, ca ai sa iti dai seama din ce „material” esti făcut bărbate si o sa fii bine !
Buna. Acuma un an și jumătate am scris aici un articol. Am fost înșelat de soție. Ma lăsat cu doi copii și a fugit cu amantu. A încercat sa ne împăcăm după o luna. Nu am acceptat. A mai trecut un an și a încercat iară. Am iertat-o. Am făcut cea mai mare greșeală. Am prins-o iară cu cineva. după o luna.. Am terminat-o definitiv cu ea. Copii au rămas tot la mine. În timpul asta am găsit o femeie cu care ma înțeleg foarte bine și sa mutat la mine.. Ce spuneți ca nu ia pasat a încercat sa vina iară înapoi. Dar de data asta am deschis ochii Niciodată nu mai fac greșeală sa mai dau șanse….. Omul nu se schimba niciodata
14 comentarii la „De ce te-aș primi înapoi?”
In septembrie 2021 se va implini un an de la divort. Avem impreuna un baiat de cativa ani. Ea a vrut divortul. Scriu aceste lucruri pentru a va spune ca inteleg perfect despre ce este vorba.
De ce te-as primi inapoi….? Pe cine? Pe o femeie care a divortat de mine? Divortul inseamna dovada suprema ca nu vrea sa mai aiba vreo legatura cu tine. Este un ,,sictir,, spus in forma agravanta: cu acte !!! Si ca nu ii pasa destul de copil. Da. Nu ii pasa de copil. Atata timp cat barbatul face tot ce este posibil omeneste sa fie familia in regula. Si anume (pentru anumite domnite): asigura bunastarea si siguranta familiei, are grija de junior in fiecare zi, nu inseala, nu bea peste masura, etc. Poate un defect ar avea: Vrea sa fie barbat macar o data pe zi. Este prea mult, nu?
Divortul nu este ca si cum ,,plec la mama o saptamana,, Chiar daca nici asta nu este in regula. Divortul nedorit de barbat este ca un tatuaj facut de fosta sotie fara voia lui. Sigur este valabila acesta afirmatie si invers.
Daca vine inapoi? Sigur vine daca nu ajungi rau dupa divort. Sigur vine! Repet. Daca nu ajungi rau dupa divort. Daca spune ca vrea sa fiti din nou impreuna dupa divort este o dovada pentru tine ca nu ai ajuns rau. Nimic mai mult. Repet: Nimic mai mult. Nu te iubeste. Incearca doar sa recapede controlul asupra ta.
Pana la urma fosta sotie nu este ruda cu tine. Copilul este!!!. El este cel mai important om din viata unui barbat divortat.
Intrebare pentru Misu – sunt intr-o situatie oarecum similara – : ai primi-o inapoi pentru binele copilui, pentru a-l avea tot timpul aproape, in casa cu tine?
Sunt in dilema asta: sa stau cu ea si s-o „suport” pentru a nu afecta emotional copilul si a nu-l transforma intr-o minge de ping-pong, fara o casa stabila in care sa creasca, fara identitate intr-un fel…
Adica: o potentiala fericire langa o alta femeie vs renunt la „relatiile” stabile si dau prioritate copilului?!
Experienta este nepretuita in asemenea cazuri.
Inteleg ca sunteti impreuna. Parerea mea este ca nici un parinte, mama sau tata, nu trebuie sa divorteze daca isi iubeste copilul. Nu vorbim de situatii exceptionale: violenta, droguri, etc. Trebuie facut tot ce este posibil pentru evitarea divortului. Daca faci tot ce iti sta in putinta si totusi ea divorteaza, asta este. Tu ai facut tot ce ai putut si ai constiinta impacata. Vei putea sa iti privesti copilul in ochi fara mustrari de contiinta.
Nu este o idee buna sa te gandesti la copil! Asta este un fel de scuza cu care te minti. Sti ce e cu adevarat tare ? Da tare de tot! Sa te realizezi si sa obtii tot ce nu ai putut avea impreuna cu ea si acum sa i-ti imparti succesul cu altcineva, care sa te aprecieze . Crede-ma ca daca faci ce trebuie cu viata ta vei putea sa ai grije si de noua ta viata si de copilul tau
Multumesc pentru raspunsuri.
Misu: Asta este si parerea mea…faci ce se poate pentru ca nu toate sunt sub controlul tau.
Flavio: Sunt convins ca este asa cum spui, din pacate nu prea cred ca fericirea depinde in asa masura de alta persoana, nu faci decat sa fii la mana ei daca isi gaseste ceva mai bun, femeile sunt imprevizibile mereu datorita naturii lor emotionale.
Cat despre copil, depinde de firea acestuia si de momentul la care se produce ruptura: unii trec acceptabil peste asta, altii raman devastati pentru toata viata si in subconstientul lor impacarea parintilor va fi ceva prezent pana la moartea unuia dintre ei…chiar cand va fi adult daca-i vede ca vorbesc spera ca „in sfarsit se impaca”…si asta mai ales daca a trait alaturi de ei pana la un moment dat numai momente fericite, pline de ras si voie buna…
Un copil dintr-o familie divortata se simte, are de pierdut enorm pe toate planurile, pornind de la felul in care se simte intre colegi si prieteni care au activitati cu familia, la trambalarea lui de la un parinte la altul si lipsa de apartenenta la un loc, teama de abandon care-i va afecta relatiile in viata. Eu mi-as sfatui copilul sa evite sa se insoare cu o persoana provenita dintr-o familie destramata.
Eu sunt realizat dar mi-as dori ca si copilul meu (simt ca este responsabilitatea mea) sa aiba baza pentru o viata nomala pe care sa si-o directioneze asa cum crede…
Aaa lectiile sunt invatate, deacum nu am nevoie de „vre-o jumatate”, sunt un intreg
Pana la urma, la un divort, partea cea mai dureroasa este traumatizarea copiilor, consecintele sunt devastatoare pentru ei din toate punctele de vedere, pe termen scurt si termen lung.
O femeie, da-o naibii, suferi o perioada pana intelegi ca „mitul iubirii” este o prostie, te cuplezi din nevoi de tot felul – fizice (sa ai pasarica la indemana tot timpul), psihologice (sa nu fi singur, sa simti energie feminina langa tine), sociale (sa fi in rand cu lumea…este mai important decat pare) etc
Sunt in aceeași situație, dar un pic mai complicată. Ea are probleme psihice din cauza părinților ei, care nu m-au acceptat niciodată. E sub tratament, ta-su a murit, n-o să mă simt vinovat că sunt de acord cu despărțirea (ea a început, a vrut să divorțăm, am convins-o să mai stăm ca să susținem copilul, are bac anul acesta, a avut majorat, școală de șoferi…)? Am convenit că rămânem împreună până în octombrie, ea are aventuri, fiind bolnavă psihic mulți profită de ea, eu o iubesc și simt că înnebunesc și eu…
😓
Salut. Oricât se propaga ideea ,,sa reușim de unul singur,,, (valabil pentru ambele sexe) intr-adevar avem nevoie de un partener de viata. Da, pana la divorț trebuie sa fii în primul rand tata (ea nu te mai vrea) și sa faci tot ce se poate pentru copil. Sa faci tot ce se poate înseamnă să nu te cerți cu ea de fata cu copilul, sa reușești sa te stăpânești și apoi vei înțelege ca nu ai cu cine sa ai o discuție rațională. În rest o sa speri ca va deveni persoana rațională, corecta măcar, cu care ai făcut un milion de lucruri bune, în primul rand copilul. Cum sa nu își revină? Își revine!!! Sper sa scrie cineva care sa ma contrazică. Chiar m-as bucura. Părerea mea: NU ISI REVINE.
După divorț orice bărbat are nevoie de o femeie. Țin neapărat sa spun ca și vice-versa este corecta. Când ai și un copil este complicat. Dar nu foarte mult. După maximum 1 sau 2 ani îți vei da seama ca toate sacrificiile făcute pentru junior îți dau și tie satisfacție. Fii alături de copil cât ,,îți dă voie ea sa fii,, si înmulțește asta cu o mie. Dacă ești bărbat faci ce trebuie sa îți ții copilul aproape. Este cumplit de greu sa faci asta!!!. Părinții tăi nu or sa mai fie, frații vor fi alături cât pot și ei…..prietenii…dar juniorul tău sigur va fi alături de tine chiar dacă o sa fie o perioada când va spune: ,,Nu vreu sa te vad.,, Îți spune asta din dorința lui de a testa dacă ești alături de el. Cineva mi-a zis odata: Ai un baiat. De ce te plângi?
buna ziua ma numesc gabriel si am 33 de ani. Sunt casatorit de 5 ani, inca nu am divortat, urmeaza. Impreuna avem un baietel de 4 ani. sotia imi spune ca nu mai simte nimic pentru mine si ca vrea sa divortam, deja a plecat cu copilul. Sfatuiti-ma ce ar trebui sa fac in cazul asta. Ar trebui sa o mai caut pe viitor? multumesc!
Te sfatuiesc sa citesti tot blogul cap-coada, si vei intelege ce ai de facut…
Sa o lași sa plece ! Nu te milogi de ea, nu te smiorcai ci treci prin asta cu capul sus. Mai incolo ai sa iti amintești de toate astea si vei sti ca ai ținut capul sus ca un bărbat adevărat! Am trecut prin asta… A plecat de acasă cu copilul (2.5 ani) de acum un an jumate si divorțul l-am semnat in februarie. Câtă răutate am văzut din parte ei nici nu iti imaginezi (manipulări cu copilul, cerințe maxime pentru pensie alimentara, reproșuri fără motive justificate, a intors pe toată lumea de partea ei si impotriva mea).
Un sfat foarte bun e sa citești blog-ul chiar o sa stii ce ai de făcut.
Tine capul sus si las-o sa plece, nu ai cum si de ce sa o intorci din drum.O sa te joace cum vrea ea dacă iti simte slăbiciunea.
Si inca ceva,dacă acum vrea sa divorțeze mai devreme sau mai târziu tot aici ai sa ajungi chiar dacă se răzgândește.
Exact la fel mi-a spus si mie ca nu mai are sentimente,ca nu ma mai iubește, a vrut sa divorțam cat mai repede(ceea ce ma pus mult pe ganduri ca e vorba de alt mascul la mijloc si asa a si fost).
E greu, stiu exact ce simți dar nu face erorile expuse mai sus ca ai sa regreți.
Acum sunt super liniștit si chiar de ar vrea sa revină nu as mai primi-o inapoi.
E mult mai bine asa, pentru ca mi-am dat seama ca am avut lângă mine o femeie falsa, materialista si egoista.
Copilul e afectat de toată situația dar ma implic cât de mult pot si vede ca ii ofer tot ce ii trebuie(atenția mea in primul rand,haine, jucarii, etc. ) pe când dincolo e dat la o parte si tratat cu dispreț ca mă-sa vrea distracții in continuare.
Capul sus, ca ai sa iti dai seama din ce „material” esti făcut bărbate si o sa fii bine !
Buna. Acuma un an și jumătate am scris aici un articol. Am fost înșelat de soție. Ma lăsat cu doi copii și a fugit cu amantu. A încercat sa ne împăcăm după o luna. Nu am acceptat. A mai trecut un an și a încercat iară. Am iertat-o. Am făcut cea mai mare greșeală. Am prins-o iară cu cineva. după o luna.. Am terminat-o definitiv cu ea. Copii au rămas tot la mine. În timpul asta am găsit o femeie cu care ma înțeleg foarte bine și sa mutat la mine.. Ce spuneți ca nu ia pasat a încercat sa vina iară înapoi. Dar de data asta am deschis ochii Niciodată nu mai fac greșeală sa mai dau șanse….. Omul nu se schimba niciodata