De ce trebuie să înveți să spui ”NU”

Oamenii puternici au chestii în comun. Oamenii bogați au chestii în comun. Mai bine zis, au trăsături comune de caracter. De fapt, sunt destul de asemănători în multe aspecte. Un lucru pe care îl vei întâlni la toți oamenii puternici este ușurința cu care pot spune cuiva ”nu”.

Nu cred că a durat 3 secunde și deja i-ai catalogat pe cei care sunt obișnuiți să spună ”nu” ca fiind, hai să o spunem frumos, niște oameni mai puțin plăcuți. Nu știu dacă greșești, mulți fac parte din acea categorie, și mulți o fac conștient și asumat. Dar dacă ai impresia că antreprenorii din categoria celor plăcuți, precum Steve Jobs sau Richard Branson au vreo problemă în a te refuza, te înșeli amarnic.

Ne trezim des în situații neplăcute pe care le-am fi putut evita dacă am fi pus piciorul în prag și am fi spus nu. Un coleg de muncă te roagă să îl ajuți să se mute, o colegă te roagă să o ajuți cu o problemă la mașină, un vecin vrea să îl ajuți cu ceva care ți se pare inutil dar pentru el e ultra important. Merită să-ți ocupi toată sâmbăta? El e pensionar și nu are altceva mai bun de făcut. Dar tu? Tu ești prost!

Dintr-o dorință stupidă de a fi pe placul tuturor (un psiholog îți va explica și de unde ai această dorință) accepți să îi ajuți, accepți ca problemele lor să devină problemele tale, îți pui iar dorințele tale pe ultimul loc și tocmai i-ai demonstrat subconștientului tău că tu nu contezi.

Știu că par nesimțit, dar colegul care se mută poate apela la o firmă specializată. De ce să îl ajuți tu? Ce ai tu de câștigat din asta? Vei avea nevoie de el cândva și îți va sări imediat în ajutor? Probabil că nu. Și atunci?

E chiar așa de rău dacă vei folosi sâmbăta aceea să faci lucrurile pe care vrei să le faci de mult dar le amâni? E chiar așa de rău dacă o vei folosi să dormi și să îți mai revii din oboseala cronică acumulată în ultima perioadă? E chiar așa rău dacă vei prefera să citești o carte?

Dacă reparația la mașina colegei durează mai mult de câteva minute, sau e destul de complexă, există service-uri. Nu ești mecanic. Știu că vrei să fii pe placul colegei, dar nu vei câștiga nimic jucând rolul servitorului.

Și da, sunt perfect conștient că te simți puțin revoltat acum și nu înțelegi cum pot fi atât de egoist, dar dă-mi voie să îți spulber visele. Lumea reală nu e colțul acela de rai pe care îl crezi tu, iar modelul tău de societate e doar o utopie. În viața reală, oamenii se folosesc de tine. Uneori conștient, alteori inconștient, dar cu siguranță se folosesc de tine. Așa cum și tu te folosești constant de ei.

Și vreau să îți explic ceva interesant, ceva ce tipul de treabă din tine nu a înțeles până acum. Dacă o refuzi pe colega ce te roagă să îi schimbi un bec la mașină, nu te va urî. Te va respecta pentru că știi să îți impui limitele, și respectul duce la atracție. Deci într-un final ce pare puțin ilogic, deși nu e, te va plăcea mai mult. Știu că e greu de crezut sau de înțeles din prima, așa că te las să mai citești o dată paragraful ăsta.

De ce se întâmplă asta? Pentru că servitorii nu sunt sexi. Dacă te dai peste cap să fii servitorul ei, nu te va respecta, pentru că tu nu te respecți pe tine. Dacă te cobori la nivelul de mecanic auto pentru ea, rămâi doar mecanicul ei auto.

Pe o stradă, o femeie foarte frumoasă și foarte provocator îmbrăcată încearcă să schimbe un bec la mașină. Trec o sută de bărbați pe lângă ea. Câți dintre ei se oferă să o ajute?

Câțiva metri mai încolo, o femeie cu care natura nu a fost la fel de darnică încearcă să schimbe același bec la mașină. Și pe lângă ea tot o sută de bărbați trec. Numărul bărbaților care se oferă să o ajute pe ea este egal cu cel al bărbaților ce se oferă să o ajute pe prima femeie? Normal că nu. De ce?

Pentru că ideea precum că ne ajutăm semenii pentru că așa e frumos din partea noastră, e doar o minciună. De fapt, ne ajutăm semenii pentru că vrem ceva, ori de la ei, ori de la noi. Conștient sau inconștient, când ajutăm, vrem ceva înapoi. 

Chiar și bărbații care o ajută pe femeia mai puțin frumoasă o fac pentru că vor să se simtă mai bine în pielea lor, să-și poată spune că sunt persoane de treabă, membrii de seamă ai societății, să doarmă cumva liniștiți noaptea că sunt oameni buni și vor ajunge în rai. Karma nu doarme niciodată și fapta asta bună li se va întoarce când vor avea nevoie mai mult. Unii se vor duce să joace la loto mai târziu.

De ce ne ajutăm colegii de muncă să se mute? Pentru că vrem să ne placă. Sau mai bine zis, ne e frică să nu cumva să nu ne placă. Vrei să cari mobilă sâmbătă dimineața de la etajul patru? Nu prea. Și totuși de ce o faci?

Nu știm să spunem nu pentru că vrem să fim plăcuți de ceilalți. Vrem atât de mult să fim considerați oameni buni de cei din jurul nostru încât ne călcăm în picioare propriile standarde și limite, nu ne respectăm deloc, și apoi ne întrebăm de ce nu suntem respectați de cei din jurul nostru.

Și nu mă înțelege greșit. Sunt persoane care merită. Sunt persoane care ți-ar întoarce gestul fără să clipească. Sunt persoane care îți sunt cu adevărat alături și a căror prietenie valorează mult pentru tine. În cazul ăsta vei căra mobilă sâmbătă dimineață patru etaje pe scări.

Și o vei face ca să te simți tu bine știind că vei sfârși în rai, o vei face știind că și mobila ta e grea și va veni sâmbătă aceea nefastă când va trebui să o cari patru etaje pe scări, sau o vei face pentru că vrei să rămâi prieten cu persoana respectivă. Indiferent de motiv, trebuie să o faci.

Ce vreau de la tine este să te respecți. Să-ți respecți timpul tău și să nu-l irosești ajutându-ți vecinul să ordoneze alfabetic locatarii din nu știu ce tabel de la avizier. Nu accepta niciodată să faci lucruri pe care nu vrei să le faci, pentru persoane care nu merită, indiferent de motive. Nu poți fi prietenul tuturor și nici nu e bine să fii prietenul tuturor.

Subiectul este foarte complex și sunt multe nuanțe pe care sper să le ating în articolele următoare, dar pentru a nu deveni plictisitor mai zic atât: nu minți! Nu îți bate capul cu scuze elaborate pentru care nu poți să-ți dedici tot weekendul pentru cauza nobilă a colegului de muncă. Un ”îmi pare rău, nu pot. Am alte planuri deja” este arhisuficient. 

Și planul ăla poate fi o mini comă de 12 ore pentru a scăpa de oboseală. Sau un maraton de Netflix, sau ce naiba te face fericit pe tine pentru că ești bărbat și nu trebuie să dai explicații nimănui cum îți petreci tu timpul liber.