Răspunsul meu e pe cât de simplu, pe atât de tranșant: nu știu și nu-mi pasă. Și nu pentru că aș fi ignorant, ci pentru că nu-mi permit să risc. Nu sunt dispus să îmi amanetez viitorul pentru a-i da cuiva o a doua șansă.
Nu sunt un psiholog să-ți spun dacă femeia se poate schimba, nu sunt sociolog să știu cum se va comporta după ce te-a înșelat, deci un răspuns bine documentat nu vei găsi aici.
Realistic vorbind, toți ar trebui să învățăm din greșeli. Sunt sigur că sunt femei care după ce au înșelat, au înțeles că au greșit, și nu au mai făcut niciodată acea greșeală. Câte femei sunt în situația asta, nu am de unde ști. Și nu cred că e relevant.
Pentru că pe tine nu te interesează statisticile foarte mult. Tu nu ai intrat pe site-ul meu să auzi o cifră. Ai intrat să știi dacă soția sau prietena ta te va înșela din nou, în caz că o vei ierta. Și nimeni nu știe răspunsul la întrebarea ta.
Doar tu vei putea afla răspunsul la întrebarea asta, dacă vei risca. Dar miza este prea mare pentru mine și nu aș putea vreodată să risc atât de mult. Prefer să încep un nou joc și să iau viața de la capăt, cu riscul să nu găsesc ceea ce vreau, și să nu găsesc fericirea căutată.
Pentru că în momentul în care decizi să o ierți, pariezi toată fericirea ta și tot viitorul tău pe ideea că ea nu te va mai înșela niciodată. Și vor fi femei care vor mai înșela, vor fi femei care nu vor mai înșela. Dar ce te faci dacă ea e printre cele care vor repeta greșeala?
Ești dispus să pierzi câțiva ani din viață aflând răspunsul la întrebarea ta? Ești dispus să-ți pui în joc fericirea pentru asta?
Știi foarte bine ce sfat îți dau eu când ești înșelat, să pleci și să nu te uiți înapoi. Dar îi înțeleg și pe cei care le acordă soțiilor o a doua șansă. Nu îi susțin, dar îi înțeleg.
Singura mea problemă e alta. Decizia trebuie să fie asumată. Adică tu, ca bărbat, te afli la un cazino și-ți pariezi viitorul pe o decizie care te poate face fericit, sau îți poate ruina viața. Indiferent pe ce decizi să pariezi, singurul vinovat pentru deznodământ ești tu.
Dacă vei descoperi peste ani că ea nu s-a schimbat și nu a învățat nimic din șansa pe care i-ai dat-o, vinovatul îl găsești în oglindă. Nu e ea, nu e maică-sa, nu e Dumnezeu, nu e Mercur în retrograd, ci tu. Pentru că nu mai suntem copii, iar faptele tale au consecințe.
Dacă decizi să pariezi pe faptul că ea se va schimba, atunci tocmai ți-ai asumat și eventualul eșec. Trebuie să-ți asumi decizia ca să nu ajungi să adopți mentalitatea de victimă. Victimele sunt cele care mereu ”pățesc” lucruri, în loc să recunoască faptul că acele lucruri sunt doar consecințe ale propriilor decizii.
Eu nu aș putea vreodată să îmi asum un asemenea risc, de aceea nu voi afla niciodată pe propria piele dacă o femeie care te-a înșelat e capabilă de o schimbare. Nu primesc o a doua viață, nu am ani sau zeci de ani pe care să îi irosesc găsind răspunsul la întrebarea asta.
Iar la final, peste ani de zile, vei vedea că ți-ai pus întrebarea greșită. În loc să te întrebi dacă te va înșela din nou, trebuia să te întrebi dacă vei mai putea fi fericit alături de ea. Pentru că degeaba ți-a rămas fidelă dacă relația a fost distrusă de neîncredere și gelozie.
2 comentarii la „Oare o femeie se poate schimba, sau dacă te-a înșelat o dată te va înșela mereu?”
Ca sa va stric zenul barbatesc de aici (glumesc), o sa va spun ca sunt femeie si mi-am inselat sotul. Nici nu scriu aici ca sa ma scuz, ci doar pt ca citesc multi barbati si poate au nevoie de ambele puncte de vedere ca sa poata vedea situatia mai echilibrat si mai ales sa inteleaga ce sa nu faca.
De ce am inselat? Pt ca am inceput relatia la 20 amandoi, mici si prosti, si cu 0 educatie emotionala(nu ma scuz, dar asta e realitatea, nu prea ne-au invatat parintii nimic de comunicare,atentie, etc am invatat noi pe calea grea)…cum am spus nu e o scuza,pur si simplu dupa o perioada de munca de 12h/zi,7/7, timp in care sotul nu muncea,am adunat muulte frustrari,multa oboseala si mai ales nu mai suportam rutina de zi cu zi, plecam la 7,veneam la 19-20,mancam si eu ma culcam, el se juca…zi de zi, weekend, vara, iarna…asta e, am obosit, am fost slaba, habar nu am sincer…
In fine, nu m-am dat mironisita, adica am recunoscut deschis, de ce si cum, am hotarat amandoi sa lucram la problemele noastre, ne-am spus ambii viziunea despre viitor…si ca orice om care isi asuma greselile, am facut tot ce a tinut de mine ca sa inteleaga si sa vada fapte care sa ii demonstreze ca sunt 100% implicata aici si acum…ca atare m-am pus pe munca si mai tare, mi-am facut credit,ne-am luat casa, am mobilat tot chiar si gradina, am achitat datorii, ce sa mai am imbatranit 10 ani in ultimii 4…ce face sotul meu dupa 4 ani? Sta si imi emite dorinte (masina, platit credit si vanzare, mutat in alta tara), dorinte comune de altfel, dar dorinte de zeci de iepuroi, dorinte care vin ca o presiune pe mine normal ca doar eu muncesc si desi i-am gasit muuulte scuze in muulti ani…cred ca nu vrea pur si simplu, stie ca pot, ca vreau si e bine.
Imi mai pare rau ca l-am inselat? Clar da, nu e vb de el, e vb despre mine si caracterul meu, nu are legatura partenerul…l-as mai insela chiar daca situatia nu s-a schimbat? Clar nu, din acelasi motiv…am meritat a doua sansa? Eu cred ca da, dar e subiectiv raspunsul oricum, totusi stiu ca am dat cam tot ce am avut eu de dat, si am pus viitorul familiei pe primul plan si asta ma linisteste pe mine cu mine.
O sa mai accept? Sincer nu stiu, momentan sunt prea obosita, ma culc cu lista de chestii de achitat si am trezesc la fel, timp in care astept sa vad minima intentie (nu job sau bani, nu nu, minima intentie ca se gandeste la viitor, ca vrea ca intr-o zi sa faca x si face cursul y, ca vorbeste despre asta, ca nu citesc in bobi), dar probabil o sa ii propun o terapie de cuplu…
Concluzia, viata e complexa, si desi rezonez cu multe articole, sa stiti ca vina se imparte( poate nu egal), chiar si la inselat…valabil la ambele sexe, poate un partener a facut pasul( inselat,divort) dar sigur sigur si celalalt a “impins” mai mult sau mai putin…
Si decat sa reparam, ca e al draq de greu, mai bine suntem implicati zi de zi acolo…dar cum suntem toti aici banuiesc ca e cam tarziu sau cu sanse mici.
Ideal e sa invatam din greseli, sa gasim sursa si sa ne asumam.
Buna seara,
Mi-a placut tare mult ce ati scris aici. Am si eu o situatie oarecum similara si mi-ar placea daca am putea schimba cateva cuvinte pe mail, pentru ca as vrea sa aflu cate ceva din perspectiva dumneavoastra. Si sotia mea m-a inselat, am continuat relatia, doar ca mi-am adus aminte din nou si iar ma chinuie amintirile. Incerc sa inteleg lucrurile din partea cealalta, doar ca nu prea reusesc. Adresa mea de mail este: ipenisoara@gmail.com
Multumesc
2 comentarii la „Oare o femeie se poate schimba, sau dacă te-a înșelat o dată te va înșela mereu?”
Ca sa va stric zenul barbatesc de aici (glumesc), o sa va spun ca sunt femeie si mi-am inselat sotul. Nici nu scriu aici ca sa ma scuz, ci doar pt ca citesc multi barbati si poate au nevoie de ambele puncte de vedere ca sa poata vedea situatia mai echilibrat si mai ales sa inteleaga ce sa nu faca.
De ce am inselat? Pt ca am inceput relatia la 20 amandoi, mici si prosti, si cu 0 educatie emotionala(nu ma scuz, dar asta e realitatea, nu prea ne-au invatat parintii nimic de comunicare,atentie, etc am invatat noi pe calea grea)…cum am spus nu e o scuza,pur si simplu dupa o perioada de munca de 12h/zi,7/7, timp in care sotul nu muncea,am adunat muulte frustrari,multa oboseala si mai ales nu mai suportam rutina de zi cu zi, plecam la 7,veneam la 19-20,mancam si eu ma culcam, el se juca…zi de zi, weekend, vara, iarna…asta e, am obosit, am fost slaba, habar nu am sincer…
In fine, nu m-am dat mironisita, adica am recunoscut deschis, de ce si cum, am hotarat amandoi sa lucram la problemele noastre, ne-am spus ambii viziunea despre viitor…si ca orice om care isi asuma greselile, am facut tot ce a tinut de mine ca sa inteleaga si sa vada fapte care sa ii demonstreze ca sunt 100% implicata aici si acum…ca atare m-am pus pe munca si mai tare, mi-am facut credit,ne-am luat casa, am mobilat tot chiar si gradina, am achitat datorii, ce sa mai am imbatranit 10 ani in ultimii 4…ce face sotul meu dupa 4 ani? Sta si imi emite dorinte (masina, platit credit si vanzare, mutat in alta tara), dorinte comune de altfel, dar dorinte de zeci de iepuroi, dorinte care vin ca o presiune pe mine normal ca doar eu muncesc si desi i-am gasit muuulte scuze in muulti ani…cred ca nu vrea pur si simplu, stie ca pot, ca vreau si e bine.
Imi mai pare rau ca l-am inselat? Clar da, nu e vb de el, e vb despre mine si caracterul meu, nu are legatura partenerul…l-as mai insela chiar daca situatia nu s-a schimbat? Clar nu, din acelasi motiv…am meritat a doua sansa? Eu cred ca da, dar e subiectiv raspunsul oricum, totusi stiu ca am dat cam tot ce am avut eu de dat, si am pus viitorul familiei pe primul plan si asta ma linisteste pe mine cu mine.
O sa mai accept? Sincer nu stiu, momentan sunt prea obosita, ma culc cu lista de chestii de achitat si am trezesc la fel, timp in care astept sa vad minima intentie (nu job sau bani, nu nu, minima intentie ca se gandeste la viitor, ca vrea ca intr-o zi sa faca x si face cursul y, ca vorbeste despre asta, ca nu citesc in bobi), dar probabil o sa ii propun o terapie de cuplu…
Concluzia, viata e complexa, si desi rezonez cu multe articole, sa stiti ca vina se imparte( poate nu egal), chiar si la inselat…valabil la ambele sexe, poate un partener a facut pasul( inselat,divort) dar sigur sigur si celalalt a “impins” mai mult sau mai putin…
Si decat sa reparam, ca e al draq de greu, mai bine suntem implicati zi de zi acolo…dar cum suntem toti aici banuiesc ca e cam tarziu sau cu sanse mici.
Ideal e sa invatam din greseli, sa gasim sursa si sa ne asumam.
Buna seara,
Mi-a placut tare mult ce ati scris aici. Am si eu o situatie oarecum similara si mi-ar placea daca am putea schimba cateva cuvinte pe mail, pentru ca as vrea sa aflu cate ceva din perspectiva dumneavoastra. Si sotia mea m-a inselat, am continuat relatia, doar ca mi-am adus aminte din nou si iar ma chinuie amintirile. Incerc sa inteleg lucrurile din partea cealalta, doar ca nu prea reusesc. Adresa mea de mail este: ipenisoara@gmail.com
Multumesc