Dacă te uiți în oglindă și nu vezi valoare, nici femeile nu o vor vedea!

”Salut! Sunt (Marcel) și de ceva timp ma lupt cu mine ca sa ma duc sa semnez actele de divort! Dupa o relație de 12 ani și casatorit de 4 ani! Povestea mea daca as putea spune așa, a început pe 5 ianuarie, era într-o duminica, când soția mea mi-a spus ca vrea sa ne desparțim! 

Inima mi-a luat-o la trap iar singurele fraze care am putut sa le zic au fost „de când te-ai gândit tu la așa ceva?” la care ea raspunde „cam de-o luna!” iar eu sub efectul momentului am raspuns „bine, faci ce vrei”, cuvinte care le regret și acum. 

Ea se ridica din pat se duce la bucatarie, iar la un moment dat revine și începe sa se îmbrace, am intrebat-o unde se duce și mi-a zis la ai ei. Am lasat-o crezând ca se va întoarce sa vorbim liniștiți. Dar, nu s-a mai întors! Am cautat-o pe la bloc la ai ei, dar mașina nu era în parcare iar la ai ei sus nu am urcat. 

A venit a doua zi sa își mai ia din lucruri spunând ca „nu o pot opri ca are nevoie sa stea singura sa se gândeasca”, am tot incercat sa iau legatura cu ea in saptamana aceea și ba îmi respingea apelul ba avea telefonul închis pâna mi-a blocat toate apelurile! Mi-a zis la un moment dat ca o sa vorbim vineri! 

A trecut chinuitor de greu saptamâna aceea. A revenit vineri sa discutam. Am vorbit, am discutat, iar ea la un moment dat a zis ca ne împacam! A fost un weekend frumos, au fost gesturi tandre din partea ei, a zis ca ma iubește, am facut aproape de toate și chiar ne-am culcat de mai multe ori, inițiativa venind de la ea! 

Luni am mai vorbit prin mesaje și toate erau ca înainte, iar când am ajuns eu de la servici am gasit un bilet in care îmi zicea ca nu mai are sentimente pentru mine, ca nu ma mai iubește și ca o sa ne întâlnim la divorț și ca sa nu o mai caut! 

Țin sa specific ca ea a stat la ai ei in saptamâna aceea! Spun asta pentru ca am aflat în lunea aceea când mi-a lasat biletul ca se mutase cu chirie într-o garsoniera! Am tot incercat in fel și chip, sa ma duc la ea la servici sa vorbim sa ii trimit mesaje, și tot timpul îmi spunea ca este prea târziu ca ea a luat o decizie și ca așa va ramâne! Și ca este prea târziu! 

De ceva timp am aflat ca ea ar avea de mai demult o relație extraconjugala cu unul care se mai ducea sa repare calculatoarele la ea la servici! Ne-am mai întâlnit de câteva ori, chiar a venit la mine acasa și am mai stat de vorba, ca ea vrea neaparat sa divorțam! 

Înca de la început m-a acuzat pe mine cam de toate ca am fost indiferent cu ea, ca nu vreau copii (ceea ce nu este adevarat, ca noi nu o mai faceam protejat de la nunta). Ba ca stateam mult la calculator, ba ca pe parinții mei i-am pus pe primul plan! Astea sunt spusele ei care i le-a transmis și fratelui ei. Toata vina era asupra mea ca noi ne-am desparțit dar ea a plecat de acasa! 

Nu zic ca nu am și eu partea mea de vina. In tot acest timp eu am vorbit foarte mult cu fratele ei care din cate îmi spunea ca ma susține cam in orice demers voiam sa fac. Discuțiile au fost multe, își aduce aminte de toate relele întâmplate între noi, chiar și cele mai mici și neînsemnate rele, umbrind toate lucrurile frumoase prin care am trecut de-a lungul timpului! 

La una dintre întâlniri am intrebat-o chiar nu mai ai nimic, nici un sentiment pentru mine și mi-a zis ca ceva ceva mai este dar nu atât de puternic încât sa o faca sa se întoarca înapoi. Acum eu sunt cu inima frânta, parca nu îmi gasesc locul, parca o doresc din ce in ce mai mult și îmi este greu sa accept ca în cele din urma vom divorța! Nu am taria sa pun stop și ma leg de orice neînsemnat lucru pentru a o avea înapoi! 

Mai greu este și faptul ca știu ca are pe altcineva, ca m-a parasit pentru altcineva chiar daca ea nu recunoaște acest fapt! Sunt într-o balanta (este și zodia mea) o parte din mine ar mai vedea o șansa si ar vrea-o înapoi indiferent de consecinte, iar alta parte ar lasa-o sa plece și sa își vada fiecare de drumul lui! Îmi este greu sa ma despart de amintiri și de iubirea ce i-o port, de ea care înca îmi este sotie! Cum as putea trece, ce ar trebui sa fac, cum as putea sa o uit?  Mulțumesc mult!”

Marcel de astăzi este bărbatul tipic. Cam așa pățim toți. O zi frumoasă și liniștită, care, în câteva secunde se transformă în coșmar. De unde nici nu ai văzut norii cu câteva minute înainte, te trezești în plină furtună.

Am scris și-n cartea care va apărea peste câteva luni că despărțirile adevărate apar în zile senine, nu atunci când ne certăm și țipăm unii la alții. Dar, ca bărbatul tipic ce este, Marcel a făcut toate greșelile posibile și imposibile. De ce? Pentru că în sinea lui, Marcel crede că nu valorează nimic.

Dar să le luăm pe rând. Dacă o femeie îți spune că te părăsește și tu îi spui ”bine, faci ce vrei”, nu-i transmiți decât că te doare în fund. Nu e chiar ceea ce vrei să-i transmiți. Ce am spus aici să faci? Să o întrebi dacă e sigură că asta își dorește, iar dacă răspunde afirmativ, să-i spui că nu e ceea ce-ți dorești tu, dar dacă se răzgândește, să te caute. Vezi vreo diferență? Există.

Dacă femeia de lângă tine te-a părăsit și a plecat la părinți, nu te duci la ai ei la scară. Sub nici o formă. Dacă în drumul tău de zi cu zi treci prin fața scării ei, ocolești prin altă parte. Nu-mi pasă cum, dar găsești o soluție, măcar până se termină nebunia. Nu vrei să fii văzut de la balcon de cineva cum stai ca obsedatul să o urmărești. Iar dacă faci din astea, meriți să te întrebe Poliția de sănătate.

Dar problema mea e alta. Băi Marcele, tu ai vreun gram de respect de sine în tine? Cum naiba poți trage atât de tare de o femeie încât să te blocheze? Dacă femeia ți-a zis pa, las-o să plece. Cum să insiști atât de mult la cineva care ți-a zis că nu te mai vrea?

A venit acasă în acea vineri, ați vorbit, ați discutat. Sună decent. Doar că eu știu ce înseamnă acel vorbit și discutat. Înseamnă că ai încercat să negociezi împăcarea. Mai exact, spune-mi ce vrei să fac ca să mă placi, și eu fac. Sunt înnebunite femeile de atitudinea asta, se umezesc instant. 

Sunt sigur că de asta nu s-a mai întors luni, pentru că tot weekendul i-ai făcut doar pe plac. Te-ai comportat ca un servitor personal. Vrea domnița căldură, mă duc să dau mai tare centrala, vrea domnița ciocolată, mă duc să aduc ciocolată. Vrea domnița declarații de dragoste? Nu știu, dar le fac oricum. 

Ce să zic, sunt sigur că femeile sunt moarte după atitudinile de genul ăsta. Ține minte că de chelneri la restaurant femeile nu se îndrăgostesc, ci doar le lasă bacșiș. Mai comporta-te tu mult ca un servitor personal și vei vedea de ce atitudinea de sclav nu atrage femei. Vorba lui Richard Cooper, trateaz-o ca pe un star, și te va trata ca pe un fan. Și nu vrei să rămâi doar cu un autograf în timp ce ea pleacă cu altul.

După care, afli că soția te-a înșelat. Și nu ai pic de respect de sine să pui capăt la tot și să spui că tu meriți mai mult. Să te uiți în oglindă și să-ți spui ”Sunt un bărbat de valoare și merit o femeie care nu se f**e și cu unul care se mai duce să mai repare calculatoare pe la ea la serviciu.” Ce să zic, service complet, satisfacția clientului primează, garanție nouă luni. Uită-te te rog în oglinda aceea și dă-ți două palme. 

Dar nu e vina lui că nu se respectă. El e balanță, normal că e nehotărât. Dacă era și el altă zodie (nu știu să zic care, că nu dau doi lei pe zodii) atunci ar fi fost un bărbat adevărat care-și cunoaște valoarea și e sigur pe el că într-o zi va găsi ce va căuta. Dar, din păcate pentru Marcel, s-a născut în Septembrie-Octombrie, și Nety Sandu i-a zis că trebuie să stea pe gânduri.

Și nici nu-mi pasă ce reproșuri ți-a adus, vei înțelege cândva că nu are foarte multă relevanță. Nu s-a culcat cu celălalt pentru că nu duceai tu gunoiul la timp. Dar sunt sigur că ai stat și ai negociat acolo ca un copil mic. Ea îți zicea că ai facut ceva, tu îi spuneai că nu e adevărat, apoi contraatacai cu ceva mizerie făcută de ea. Vechiul ”lasă, că nici tu nu ești prea brează!”. Sună foarte masculină o discuție de genul acesta. Sunt sigur că și ea s-a umezit instant când te văzut că stai să dezbați cu ea ce defecte ai și ce defecte nu ai.

Spui că nu ai puterea să pui stop. La ce să pui stop? A pus ea stop și pentru tine. Tu doar trebuie să accepți asta și să îți vezi de viață. Și știi ce trebuie? Să-ți determini valoarea ca bărbat. Să-ți faci o evaluare realistă și să vezi daca meriți ceva pe lumea asta sau tot ce poți e să speri că unei femei ce ți-a greșit iremediabil și de neiertat i se va face milă de tine și te va primi înapoi. 

Crezi că sunt dur cu tine când iți spun că cerșești mila ei? Dar ce crezi că înseamnă ”am intrebat-o chiar nu mai ai nimic, nici un sentiment pentru mine”, că nu cred că făceai sondaje de opinie. Nu, tu cerșeai mila ei. Să-și caute în sufletul ei ultima rămășiță de iubire pentru tine și să-ți dea și ție niște resturi, acolo. Pentru că asta consideri tu că meriți. Și e posibil să fie adevărat, habar n-am, că nu te cunosc, spun doar că e foarte trist să consideri că atât meriți de la viață.

Cum să treci peste? Cum să o uiți? Păi trebuie să devii un bărbat de valoare. Să ajungi să te uiți în oglinda aia și să vezi un bărbat ce merită mai mult decât o femeie ca ea. Să simți că meriți o femeie care nu se culcă cu toți depanatorii de calculatoare și apoi îți dă papucii. Ți se pare că ceri prea mult?