Nimeni nu-ți datorează nimic!

Persoana din oglindă e un eșec. Nu e ce trebuie să fie. Problemele au apărut de mic copil, e foarte posibil să fi crescut doar cu mama, sau tatăl tău a fost un bărbat slab într-o căsnicie în care “cânta găina”. Te-ai închis în camera ta și ai deschis televizorul. Acolo vedeai tot felul de seriale și filme în care bărbații se comportau ca niște femei pentru a cuceri niște femei care se comportau ca niște bărbați.

Te-am făcut să fii confuz? Exact asta a reușit media să scoată din tine: un bărbat confuz. Promit că-ți explic în alt articol ce e greșit acolo.

Confuz cum erai, ai intrat într-o relație, iar imediat după, ai terminat facultatea și te-ai angajat. Șeful tău e un nesimțit dar măcar ai o oază de scăpare la tine acasă. Ai fi putut să avansezi dar colegul ăla profitor ți-a pus bețe în roate și șeful tău nu a înțeles perfect adevărata ta valoare.

Ai găsit și jobul ăla bun din alt oraș dar ai renunțat pentru că prietena ta avea aici un job foarte bun și nu ai vrut să o faci să-și piardă acel job, mai ales că ai simțit-o puțin distantă și te-ai gândit că ar fi bine să te porți extra frumos cu ea în speranța că își revine.

Supărat că nu ai fost promovat la job, devii frustrat pe colegii care au promovat beneficiind de munca ta. Ajungi acasă și vezi casa goală, în timp ce un bilet de pe masă te anunță că de astăzi ești singur.

Ideea e simplă. Ești singurul vinovat. Poate ai crescut tu fără tată sau fără unul puternic, dar ghici ce? Existau unchi, existau vecini, existau profesori la școală, existau prieteni de vârsta ta care aveau un tată puternic și asta se vedea în comportamentul lor. Tu ai decis să îți iei mama ca un exemplu pentru dezvoltarea ta ca bărbat. Ai fost înconjurat de exemple masculine, e doar vina ta că nu le-ai luat în seamă.

Dacă părinții au divorțat și tu ai crescut cu mama, e posibil să te fi uitat la tatăl tău cu dispreț și să îl consideri un nesimțit. E posibil să te fi uitat la el și să-ți promiți că nu vei ajunge niciodată ca el, să-l fi considerat un exemplu negativ, e posibil să te fi enervat pe el pentru faptul că a făcut-o pe mama ta să treacă prin atâtea stări negative.

Nu te-ai gândit niciodată că nesimțitul ăla a făcut-o pe mama ta să se îndrăgostească atât de tare încât a vrut să facă un copil cu el. Oare chiar a făcut totul greșit sau adevărul e undeva la mijloc? Tu ți-ai promis că nu o să faci niciodată ca el. A funcționat? Ești mai bine astăzi? Dacă citești blogul meu acum, lasă-mă să bănuiesc că nu a funcționat nici strategia ta. Și totuși, cine e vinovat pentru ce model de bărbat ai ales tu în viață?

Între timp, prietena ta te-a părăsit după tot ce ai făcut pentru ea? Păi când ai făcut toate chestiile ălea pentru ea ai anunțat-o că o încarci cu obligații? Probabil nici nu i-ai spus că ți-ai găsit un alt job mai bun în alt oraș dar ai renunțat pentru ea. Și chiar dacă îi spuneai, avea ea vreo obligație față de tine? E viața ta, deciziile tale. Poate doar să-ți fie recunoscătoare, dar nu e obligată să se comporte într-un anumit fel sau să stea cu tine pentru o decizie a ta.

Când te comportai extra grijuliu cu ea și îi făceai toate mofturile i-ai spus că te comporți așa doar pentru că vrei ca ea să se comporte la fel cu tine? Sau doar ai bănuit că ea va fi obligată să te trateze la fel? Vezi, nici măcar nu erai un tip de treabă! Te comportai frumos pentru că voiai ca ea să se îți întoarcă favorurile și să se comporte frumos cu tine. Se cheamă că aveai motive ascunse și erai un impostor.

Dacă nici măcar nu ai avut curajul să-i spui că asta vrei de la ea, de ce crezi că ea îți datorează chestia asta? Dacă mergi pe stradă și un străin îți pune in buzunar cu forța 100 de lei, nu îi ești dator cu nimic. E decizia lui și fix problema lui de ce a făcut-o, dar tu nu ești dator să te comporți cu nimic diferit față de el. Cam asta simte fosta ta când îi scoți ochii pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ea.

Cât despre job și viață, ce să-ți zic? Viața e grea, nu toată lumea supraviețuiește. Vezi să nu te apuce pensia plângându-ți de milă. Dacă nu știi să stai drept în picioare ca un bărbat, te aștepți să te respecte lumea? Să nu te calce în picioare? E vina lor că tu încă ai impresia că lumea ar trebui să fie un spațiu idilic și încă speri să vină mama ta să te apere de oamenii cei răi?

Crezi că băiatul mamii ar fi supraviețuit acum 2000 de ani? Acum 5000 de ani? Dar în savana africană acum 200.000 de ani, la apariția homo sapiens? Ai fi fost hrană de lei de mult, și ăsta e un lucru bun pentru că așa se perpetuau doar genele bune. După câte vânători nereușite în care ceilalți îți furau prada mureai și tu și familia ta de foame?

Strămoșii tăi nu s-au plâns niciodată că lumea nu e dreaptă. Știu asta pentru că dacă erau la fel de slabi ca tine, nu ar fi reușit să supraviețuiască și să se reproducă. Iar ei aveau probleme mult mai mari decât Maria de la PR care nu a spus la meeting de unde a avut ideea acea genială. Sau George, care nu ți-a trecut și numele tău în powerpointul ăla prezentat șefilor.

Indiferent câți vinovați găsești pentru situația ta, omul din oglindă este suma deciziilor tale. Nimeni nu-ți datorează nimic, încetează să mai fii o fetiță mică și speriată și concentrează-te pe ce ai de făcut. Singura persoană pe care o poți schimba ești tu!

Dacă ai impresia că lumea ar trebui să fie în alt fel doar ca tu să te simți mai bine, am un singur sfat pentru tine: ține-te bine pentru că viața o să-ți dea din nou o lecție. Cel mai bine e să înveți din lecțiile primite deja și nu mai aștepta un al doilea divorț ca să te trezești și tu la realitate.

Ia-ți viața în mâini, ești singurul care poate schimba ceva cu adevărat.