Ți-a plăcut de ea de prima dată când ai văzut-o. Femeile sunt frumoase, dar în ochii tăi, ea era mult peste celelalte femei. Atât de frumoasă ți s-a părut, încât nu ai mai avut ochi pentru alte femei. Nu ai avut ochi nici măcar să vezi cine stătea cu adevărat în fața ta.
În realitate, ea nu era femeia ideală la care visai tu, cu care te închipuiai deja căsătorit. Cu care visai deja să ai copii frumoși, deși abia trecuse prima întâlnire. În realitate, ea era o femeie normală, cu problemele ei, cu insecuritățile ei, cu sechelele ei din copilărie, cu fricile ei, cu defectele ei. Dar cine să le vadă, că tu erai orb.
Perioada de la începutul relației e cea mai frumoasă. Suntem cu capul în nori, visători, plini de speranță și cu un zâmbet tâmpit pe față. Sunt foarte puține lucruri peste care nu poți trece în euforia de la începutul relației.
Cu cât suntem mai tineri, cu atât avem mai puține criterii eliminatorii de selecție. Și asta e pentru că nu știm ce vrem, nu am trecut destul prin viață și nu am fost puși încă în anumite situații, în urma cărora să știm ce putem accepta de la o femeie și ce nu.
E posibil ca astăzi să descoperim ceva despre ea și să considerăm că e acceptabil, e ceva ce poți trece cu vederea, dar după două luni de nopți nedormite să cedăm și să îi reproșăm acel ceva. Pur și simplu, nu am fost în destule situații încât să ajungem să ne cunoaștem foarte bine.
Eu? Eu astăzi nu aș ieși la cafea cu o femeie cu tatuaj. Din multe motive, unele țin de sechelele mele din trecut, altele țin de tipul de femeie pe care îl caut, altele țin de sistemul meu de valori. Dacă mă întreba cineva acum câțiva ani dacă aș lua în considerare o femeie cu tatuaj pentru o eventuală relație, nu aș fi avut nimic împotrivă.
Pur și simplu, creștem, învățăm și ajungem să ne cunoaștem din ce în ce mai bine, în timp ce îmbătrânim și devenim din ce în ce mai fixiști și inflexibili.
Ai luat tu o pauză de la fluturii din stomac să te uiți obiectiv la femeia din fața ta? Din ce familie provine? Știi că indiferent dacă îți place sau nu, ea va ajunge să-și creeze o familie foarte asemănătoare cu ce a văzut la părinții ei? Îți place familia din care provine? A fost ăsta un criteriu când ai ales-o?
Cum vorbește despre tatăl ei? Ai stat puțin să te gândești că dacă își vorbește tatăl de rău o să vorbească la fel și despre tine pentru că aceea este autoritatea masculină din viața ei și tu ești cel care va prelua rolul de autoritate masculină. Dacă, în schimb, vorbește respectuos despre el, ai noroc. Dar sunt sigur că nu a contat asta în decizia ta.
Când vedeai că nu are niciodată destui bani și nu se descurca cu finanțele, dădeai vina pe salariile prea mici, dar nu ți-ai pus niciodată problema că ea nu este chibzuită cu cheltuielile, iar veniturile mai mari vor duce doar către cheltuieli mai mari.
Când v-ați certat prima oară și nu ți-a mai răspuns la telefon timp de o săptămână cum a fost? Ți s-a părut o femeie matură? Te-ai gândit că așa știe ea să comunice și să rezolve probleme? Dar cum să nu o ierți? Uită-te la ea ce frumoasă e!
Mici minciuni? Nimic? Nu ți-a spus niciodată că este singură la cumpărături și ai aflat că era însoțită de prietena ei? Nu e o minciună mare și nu te-a deranjat, dar te-ai gândit că o persoană care minte pentru lucruri mărunte va minți cu lucruri mult mai importante? Nu te-ai gândit, că era frumoasă!
Nu ai luat în calcul că dacă și-a înșelat toți foștii iubiți, tu vei fi următorul din lista celor înșelați. Au făcut ei ceva să merite asta, în timp ce tu ești bărbatul ideal, pe care ea nu l-ar înșela niciodată.
Și dacă ți-a povestit de fostul iubit și ai aflat că a stat cu el ani de zile deși era abuziv și mai ridica mâna asupra ei din când în când, tu te-ai grăbit să îi plângi de milă și să îi arăți ce gentleman ești. Doar nu crezi că a stat cu un bărbat abuziv pentru că a vrut. Pentru că se întorcea de fiecare dată la el, pentru că își retrăgea de fiecare dată plângerea la poliție pentru a-l scăpa de amendă sau dosar penal.
Un psiholog bun îți poate vorbi zile întregi despre motivele din spatele acțiunilor ei, tot ce îți pot spune eu e că trebuia să stai departe de ea.
Când ai aflat că are un copil dintr-o altă relație, te-ai gândit că vei lua rolul tatălui, nu te-ai gândit niciodată că vei fi pe locul 2 în topul priorităților ei. Nu te-ai gândit niciodată că indiferent cât de mult vă iubiți, întotdeauna va lua partea copilului. Nu ar fi o mare problemă dacă ar fi al tău și ai avea un cuvânt de zis în educația lui, dar așa, ești doar locul doi.
Ideile tale sunt bune cât timp ești de acord cu ideile ei de creștere a copilului. Când nu ești de acord, va trebui să devii de acord cu ele, altfel va trebui să citești scrisul mic din subsolul paginii unde e menționat faptul că ea este mama copilului și tu nu ai nici un drept să îi spui ei cum să-l crească.
Și pe bune acum, nu poți să-mi spui astăzi că e egoistă. Egoistă a fost mereu, numai că tu erai îndrăgostit. Ți-ai dorit atât de mult relația asta încât creierul tău a ignorat toate avertismentele posibile.
Acum e prea târziu. Acum apucă-te și învață din greșeli. Vezi la ce nu ai dat importanță ca să știi ce ai de făcut data viitoare. Descoperă-te astfel încât să știi sigur ce defecte nu poți negocia. Să fim serioși, nu vei găsi o femeie fără nici un defect, cum nici ea nu va găsi un bărbat fără nici un defect. Tu ce ești dispus să lași de la tine și ce nu? Peste ce nu poți trece? Ce nu se negociază și ce ești dispus să treci cu vederea?
Și va trebui să știi aceste lucruri foarte clar pentru că va trebui să le identifici înainte să devii un nătărău îndrăgostit, cu fluturi în stomac, care îi spune unei femei ”iubi”. Când se ajunge la ”iubi” e deja prea târziu. Și te rog eu nu îi spune unei femei ”iubi”. Te rog frumos!