Nu știu ce vârstă au părinții tăi, dar ai mei sunt născuți pe la mijlocul anilor 50, sunt căsătoriți la finalul anilor 70 și sunt împreună de atunci. Alt sistem de valori, alt sistem de referință.
Astăzi, nu mai trăim acele vremuri. Astăzi, divorțul a devenit un lucru des întâlnit. Pentru mulți dintre noi, divorțul a devenit la fel de comun ca și cununia. Nu și pentru părinții tăi.
Acum 30 de ani, divorțul era ultima soluție. Când un cuplu divorța, motivul era puternic. Ori violență domestică, ori alcoolism, ori infidelitate, ori diferențe foarte clare de caracter ale celor două persoane. În principiu, unul din cei doi avea un defect grav peste care nu se putea trece. Nu divorța nimeni pentru că “îl iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostită de el”.
Nu știu dacă era mai bine sau mai rău, încă mă mai gândesc la asta. Dar trebuie să înțelegi că părinții tăi au trăit alte vremuri. Pe vremea lor nu exista “simt că ne-am dezvoltat în direcții diferite”, iar “nu mai e ca la început” nu a fost niciodată un motiv de divorț.
Pe vremea lor, ca să divorțezi trebuia să te prezinți în fața judecătorului și spui ce s-a întâmplat. Uneori însemna un proces de ani de zile. Și veneai cu martori, că nu te credea nimeni că Maricica nu e nevastă bună. Trebuia să dovedești. Astăzi, cu 700 de lei ai rezolvat totul. Mai greu e să găsești un notar care să lucreze sâmbăta pentru că parcă nu ai vrea să îți iei o zi de concediu doar pentru a divorța.
Partaj? Cum adică partaj amiabil? Pe vremuri, asta însemna proces separat. Chiar dacă nu te certai cu ea și încă vă vorbeați civilizat, judecătorul era cel care vă împărțea bunurile. Da, astăzi e mult mai simplu să renunți la familie și să o iei de la capăt. Și mult mai ieftin. Și mult mai rapid. Și lumea profită de treaba asta.
Dar părinții tăi nu vor înțelege ce se întâmplă. Ba mai mult, se vor uita la tine să vadă dacă nu cumva ai unul din defectele de caracter pe care le știu ei ca fiind motiv de divorț. Probabil că nu vor găsi nimic, dar pe vremea lor, bărbatul divorțat era un paria al societății.
Îți aduci aminte de expresia ”l-a lăsat nevasta”? Pentru că eu am auzit-o de multe ori. În mediul rural expresia era des întâlnită. Și cel ”lăsat” nu era niciodată vreun strălucit, vreun bărbat de succes. Mă uitam la cel ”lăsat” și vedeam instantaneu câteva defecte. Tot satul își dădea verdictul cu privire la relația lor. Popescu bea toată ziua, Popescu o bate, Popescu nu aduce banii acasă că îi joacă la pocker. Popescu e vinovat.
Astăzi, tu ești cel pe care ”l-a lăsat soția”. Vrei, nu vrei, părinților tăi nu le sună deloc bine asta. Și deși te vor înțelege, deși te vor compătimi, deși îți vor fi alături, te vor vedea ca pe un eșec. Și ei, și unchii și mătușile tale, și cam toți care au trăit acele vremuri. Obișnuiește-te cu ideea, nu pune la suflet dacă vei simți asta la ei, pentru că nu e vina lor, pur și simplu trăim alte vremuri.
2 comentarii la „De ce părinții tăi te văd ca pe un eșec?”
Salut. Te citesc cu placere, deși nu am niciuna din problemele pe care le descrie aici. Am o relație de aproape 20 de ani care merge foarte bine. Secretul reușitei mele este acela ca am înțeles de tânăr ca o femeie nu se combina cu tine ca să trăiască la fel ca la părinții săi. Ea vrea ceva în plus la calitatea vieții ei. Poeziile lui Eminescu sunt un succes literar și doar atât. În dragoste nu poți avea succes cu “se aseaza bruma peste vii, de ce nu mi vii”.
Repet. Îmi plac foarte mult textele tale pentru ca îmi clarifica eșecuri din adolescenta, mai ales.
Nu știu ce vârstă au părinții tăi, dar ai mei sunt născuți pe la mijlocul anilor 50, sunt căsătoriți la finalul anilor 70 și sunt împreună de atunci. Alt sistem de valori, alt sistem de referință.
2 comentarii la „De ce părinții tăi te văd ca pe un eșec?”
Salut. Te citesc cu placere, deși nu am niciuna din problemele pe care le descrie aici. Am o relație de aproape 20 de ani care merge foarte bine. Secretul reușitei mele este acela ca am înțeles de tânăr ca o femeie nu se combina cu tine ca să trăiască la fel ca la părinții săi. Ea vrea ceva în plus la calitatea vieții ei. Poeziile lui Eminescu sunt un succes literar și doar atât. În dragoste nu poți avea succes cu “se aseaza bruma peste vii, de ce nu mi vii”.
Repet. Îmi plac foarte mult textele tale pentru ca îmi clarifica eșecuri din adolescenta, mai ales.
Paul, va trebui să spui asta cât mai multor tineri, pentru că mulți din ei sunt pierduți și nu știu ce trebuie să facă. Mersi mult de aprecieri!