Așa cum spuneam și aici, noi, oamenii nu suntem născuți monogami. De fapt, monogamia este o practică relativ nouă în societatea noastră. Ba chiar, în unele zone de pe glob încă se mai practică poligamia. Încă mai sunt bărbați cu 4 neveste în religia islamică sau mormonă.
Se zice că odată cu dezvoltarea agriculturii, cam acum 10.000 de ani, cei care aveau mai multe resurse doreau să fie siguri că cei care moșteneau averea erau chiar urmașii lor. Asta nu înseamnă că nu aveau mai multe soții sau concubine, înseamnă că femeile aveau un singur soț.
Profesorul Kit Opie, antropologist evoluționar la University College din Londra spune că monogamia s-a răspândit în ultima mie de ani, când au apărut și primele procese și pedepse pentru infidelitate. Îl poți asculta chiar pe el spunând asta, aici.
Deci dacă ne uităm că Homo Sapiens a apărut acum 200.000 de ani și doar în ultima mie de ani a fost monogam, atunci înțelegem de ce avem așa o mare problemă să rămânem fideli.
În plus, doar între 3 și 5% din cele aproximativ 5000 de specii de mamifere sunt monogame, și nu e cazul primatelor din care ne tragem.
Iar dacă ești curios cum au evoluat relațiile noastre în ultimele mii de ani, te sfătuiesc să citești ”Sex at Dawn” de Christopher Ryan.
Și totuși, ce contează dacă monogamia e genetică sau e doar o formă de relație apărută recent dintr-o conjunctură? E important să înțelegem că nu suntem făcuți să ne trăim viața alături de un singur partener.
Și deși sună ideal să rămâi îndrăgostit de soția ta toată viața, genetica îți va pune piedici. Pentru că un bărbat într-o relație monogamă va putea crea urmași doar o dată la 9 luni. Dar când are relații cu mai multe femei, poate crea urmași de câte ori dorește.
Așa că genetica îi joacă farse și face ca bărbatul să își piardă apetitul sexual când acesta are relații cu aceeași femeie. Dar, s-a observat un apetit crescut atunci când apare o parteneră sexuală nouă. Și asta nu am descoperit-o eu stând la o bere cu băieții, ci niște oameni de știință chiar au studiat fenomenul.
Psihologul neozeelandez Glenn D. Wilson a fost primul care a studiat acest efect la animale și i-a dat numele de efectul Coolidge. Poți citi și cartea lui dacă nu mă crezi.
Nu vreau să intru în prea multe detalii și să explic studiul, dar ideea e simplă. După o perioadă, corpul nostru ne spune să ne căutăm o altă parteneră cu care să procreem. Același impuls îl au și femeile, dar într-o mai mică măsură. Și nu o pățim doar noi, ci majoritatea animalelor din jurul nostru.
Nu spun asta ca să scuz comportamentul nimănui. Îmi place ideea de monogamie, dar, în același timp, știu că nu e ceva natural pentru noi. De aceea, nu mai sunt surprins când aud de infidelitate. Și tot de aceea, nici nu mă mai mir că există căsnicii fără sex.
4 comentarii la „De ce ne plictisim de partenerii noștri? Efectul Coolidge.”
Si atunci ce sens au relatiile pe termen lung – nu mai spun de casatorie – ?
Sa vrem sa fim fericiti sau sa avem alte obiective?
Nu rezulta din cele de mai sus ca o casnicie este mai degraba o chestie de decizie personala, de loialitate, mai degraba decat rodul unei relatii fericite (fericita in sensul promovat de media, filme, muzica etc)?
Pe undeva spuneai ca iti doresti o relatie de lunga durata…dar una in care sa fi fericit. Cum de impaca asta cu articolul de mai sus?
Au sensul ca nu stai ca tristul, singur pana la 80 de ani si te gasesc vecinii mort de 3 luni in casa. Au sensul ca nu ajungi peste cativa ani sa zici ca regreti ca nu ai pe nimeni si sa dai vina pe un articol scris de un necunoscut pe net.
Site-ul asta e despre a-ti continua viata linistit chiar daca viata e de cacat.
Daca tu vrei sa stai singur pana la 80 de ani pt ca s-ar putea sa vrei sa te dai la alta femeie peste 15 ani, atunci esti invitatul meu.
Din pacate, exact ca si tine la un moment dat (dupa cum marturiseai) am descoperit la o varsta destul de inaintata ca nu stiu pe ce lume traiesc, ca ma conduc dupa niste principii false, ca nu stiu incotro s-o iau…si parca nu-mi surade inca un drum la nimereala.
Si ai murit? Daca ar fi sa o patesti din nou, vei muri? Nu!
De asta gasesti informatii aici care pentru tine se bat cap in cap, ca atunci cand o iei de la cap sa fii informat. Sa nu te mai duci ca mielul la taiere.
Dar niciodata nu am spus ca a sta singur e o solutie.
Sunt sigur ca rana ta e recenta, sub 6 luni. Dupa un timp va trece, si vei avea curajul sa o iei de la capat.
4 comentarii la „De ce ne plictisim de partenerii noștri? Efectul Coolidge.”
Si atunci ce sens au relatiile pe termen lung – nu mai spun de casatorie – ?
Sa vrem sa fim fericiti sau sa avem alte obiective?
Nu rezulta din cele de mai sus ca o casnicie este mai degraba o chestie de decizie personala, de loialitate, mai degraba decat rodul unei relatii fericite (fericita in sensul promovat de media, filme, muzica etc)?
Pe undeva spuneai ca iti doresti o relatie de lunga durata…dar una in care sa fi fericit. Cum de impaca asta cu articolul de mai sus?
Au sensul ca nu stai ca tristul, singur pana la 80 de ani si te gasesc vecinii mort de 3 luni in casa. Au sensul ca nu ajungi peste cativa ani sa zici ca regreti ca nu ai pe nimeni si sa dai vina pe un articol scris de un necunoscut pe net.
Site-ul asta e despre a-ti continua viata linistit chiar daca viata e de cacat.
Daca tu vrei sa stai singur pana la 80 de ani pt ca s-ar putea sa vrei sa te dai la alta femeie peste 15 ani, atunci esti invitatul meu.
Din pacate, exact ca si tine la un moment dat (dupa cum marturiseai) am descoperit la o varsta destul de inaintata ca nu stiu pe ce lume traiesc, ca ma conduc dupa niste principii false, ca nu stiu incotro s-o iau…si parca nu-mi surade inca un drum la nimereala.
Si ai murit? Daca ar fi sa o patesti din nou, vei muri? Nu!
De asta gasesti informatii aici care pentru tine se bat cap in cap, ca atunci cand o iei de la cap sa fii informat. Sa nu te mai duci ca mielul la taiere.
Dar niciodata nu am spus ca a sta singur e o solutie.
Sunt sigur ca rana ta e recenta, sub 6 luni. Dupa un timp va trece, si vei avea curajul sa o iei de la capat.