Vorbeam zilele trecute cu un prieten, și constatam că în ziua de astăzi, nu mai există o stigmă a femeilor divorțate. Nu se mai uită nimeni la o femeie divorțată ca la o leproasă. Nu mai există frica de ”ce o să zică satul” dacă divorțezi.
Așa ceva chiar exista cândva. Până nu demult, o femeie divorțată era văzută ca un paria al societății. Dacă avea și un copil, atunci soarta ei era cruntă. Și de cele mai multe ori, era nevoită să apeleze la familie, fiind singurele persoane ce erau dispuse să o ajute.
Până nu demult, dacă o femeie era părăsită de soț, supraviețuirea ei era pusă în pericol. Ea era obișnuită să stea acasă, să crească copii și să aibă grijă de gospodărie. Cine să îi ofere resurse dacă era singură? Ce ar fi mâncat? Casa cui ar fi trebuit să o îngrijească acum? În cel mai bun caz, se mulțumea cu primul bărbat dispus să o primească în casa lui.
Foarte multe cupluri au rezistat pentru că un divorț era văzut rău și femeia ar fi ajuns să fie judecată de către cei din jurul ei pentru decizia de a strica o familie. Dacă ea era cea părăsită, era clar pentru toată lumea că nu este o soție bună.
Chiar cred că motivul principal pentru care în ultimele decenii a crescut numărul divorțurilor în lume este faptul că nu te mai arată nimeni cu degetul pentru decizia de a divorța. Și de fiecare dată când aud asta, o aud ca pe un lucru rău. Și nu e.
A crescut numărul divorțurilor de când s-a schimbat mentalitatea asta? Da. Dar nu cuplurile fericite s-au destrămat. Ci cele care erau în relații mizerabile și stăteau în acele relații ”de gura lumii”. Da, înțeleg un bărbat care a trecut printr-un divorț și se plânge că femeile nu se mai feresc de stigma divorțului. Dar eu nu vreau să fiu într-o astfel de relație.
Nu vreau să știu că soția mea stă lângă mine pentru că altfel, ar vorbi-o lumea de rău, sau ar fi văzută rău de familie. Vreau să stea lângă mine pentru că ea chiar vrea să stea lângă mine. Vreau să-și dorească acea relație, nu să îi fie rușine să o încheie.
Și nu spun asta din orgoliul meu masculin, proaspăt căpătat. O spun pentru că nu-mi doresc aceea relație.Nu vreau să vin acasă de la serviciu și să fiu întâmpinat de o femeie care m-ar părăsi, dar îi e rușine de ce o să zică lumea. Nu vreau să am un copil cu acea femeie. Nu vreau să construiesc o casă cu ea, nu vreau să clădesc o familie cu cineva care nu vrea să clădească o familie cu mine.
Nu vreau să văd mereu lângă mine o femeie care e clar că nu e fericită. Nu vreau lângă mine pe cineva care nu vrea să fie acolo, pentru că acea nefericire va reuși să mi-o transmită și mie.
Vreau să vin acasă și să o văd fericită că mă vede. Să o văd că-mi pune ceva să mănânc pentru că mă iubește și așa vrea ea să îmi arate asta. Vreau să o văd încântată de ideea de a avea o familie cu mine, vreau să o văd dornică de un viitor împreună.
Dacă astăzi treci printr-un divorț și crezi că de vină e faptul că femeile nu se mai feresc să divorțeze, atunci îmi pare rău pentru tine. Știu prin ce treci și te înțeleg. Dar eu? Eu merit mai mult decât o relație ținută în viață de ”gura lumii”.
