Uneori, primești mostre de înțelepciune de unde nici nu te aștepți. Săptămâna asta, forțat de împrejurări, am purtat o discuție cu o colegă de serviciu pe care, sincer să fiu, o cam desconsideram. Dar dacă așteptam amândoi același lucru în același loc, ar fi fost ciudat să nu comunicăm, chiar dacă o făceam doar din politețe.
Nu știu să spun exact despre ce vorbeam pentru că nu am dat foarte multă importanță discuției, dar știu că la un moment dat i-am spus că am trecut printr-un divorț. Imediat după, m-a întrebat câți ani am fost împreună cu fosta soție. De dragul conversației i-am răspuns ”10 ani, din care 2 ani și jumătate am fost căsătoriți”.
Ce a urmat a fost o replică pe care nu o pot uita nici acum și pe care am analizat-o destul de mult după: ”Aaaa, voi nu v-ați despărțit la timp!”. Și inițial, ideea ei mi s-a părut o prostie. Dacă divorțezi după doi ani și jumătate de căsnicie asta nu înseamnă că nu trebuia să te căsătorești deloc.
Dar, după asta, m-am gândit. Și m-am tot gândit. Și mi-am adus aminte că prima discuție despre despărțire am avut-o la 8 luni după nuntă. Am mai rezistat încă un an și ceva pentru că am tras aiurea de o relație moartă și îngropată.
Și cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât colega mea avea și mai multă dreptate. Motivele care ne-au făcut să avem prima discuție despre despărțire nu au apărut după nuntă. Multe din ele erau și înainte de ea. Doar că le-am ignorat și nu am făcut nimic să lucrăm la ele.
Ba, mai mult, am crezut că incluzând statul și biserica în relația noastră, aceasta va deveni mai strânsă. Știm deja că nu a fost așa.
Colega mea avea perfectă dreptate. De ce se destramă cuplurile imediat după căsătorie? Pentru că nu se destramă înainte de ea. Pentru că, realistic vorbind, nu ar fi trebuit să se căsătorească.
Pentru că încă mai considerăm cununia ca un mod de a închega o relație. Să mai spun faptul că mulți consideră că un copil va închega o relație pe cale de destrămare? Dacă voi doi nu vă înțelegeți perfect, dacă relația nu e ceea ce trebuie, nici o căsnicie din lume nu o va repara.
Nu spun că nu există cupluri care aveau probleme, dar care s-au căsătorit, au făcut un copil și au rămas ani de zile împreună. Poate de frica unui divorț sau poate de dragul copilului. Spun că nu vreau să fiu parte dintr-un astfel de cuplu pentru că nu cred că ăla e un cuplu fericit.
În viață ne schimbăm. Tu nu mai ești omul care erai acum 10 ani, iar peste încă 10 ani vei fi total diferit de omul care ești astăzi. Uneori, după ani de relație, vedem că am devenit total alți oameni și nu mai suntem la fel de compatibili cu partenera.
În cazul ăsta ar fi bine să salvezi relația, dar realistic vorbind, nu prea știi cum. Dar dacă nu știi să o salvezi, măcar las-o să moară, nu trage de ea ani de zile până ajungeți să nu vă mai suportați unul pe altul.
Nu fă o nuntă doar ca să-ți vinzi singur visul de ”fericiți până la adânci bătrâneți”, ca apoi să depui acte de divorț la nici un an după.
Uneori, primești mostre de înțelepciune de unde nici nu te aștepți. Săptămâna asta, forțat de împrejurări, am purtat o discuție cu o colegă de serviciu pe care, sincer să fiu, o cam desconsideram. Dar dacă așteptam amândoi același lucru în același loc, ar fi fost ciudat să nu comunicăm, chiar dacă o făceam doar din politețe.