În relații nu trebuie să pui reguli, trebuie să pui limite!

”Ne-am cunoscut, ne-am inteles bine la inceput (ca la orice inceput). Pe parcursul relatiei, eu am venit cu mai multe idei sau „reguli” cum ar fi sa ne anuntam unul pe altul cand iesim separat, sa nu iesim in doi cu persoane de sex opus, etc. (lucruri banale). Toate lucrurile astea nu erau tocmai pe placul ei si spunea ca nu se simtea bine dar o facea de dragul meu, iar mereu cand se mai intampla sa uite sa faca ce am stabilit de comun acord, eu ma suparam repede si tare, mai pe scurt „faceam din țânțar, armăsar”.

Cand am observat ca tot se repeta aproape mereu, eu de fiecare data, ceream despartirea pentru simplu fapt sa o sperii si sa faca cum credeam eu ca e normal.

Până într-o perioada cand a trebuit sa plec din oraș pentru a merge sa dau niște examene la o scoala la care mi-am dorit foarte tare sa intru, cred ca și din cauza stresului de acolo si distanta de ea ma facea pe mine sa ma supar foarte des din nimicuri, certându-ne mereu.

Toate astea pâna ea a zis ca nu mai poate și ca s-a saturat. Ea era mai rece cu mine iar eu observand asta am decis sa ma despart de ea.

Dupa ce am terminat cu examenele, m-am urcat in mașina si am venit spre casa sa ma intalnesc cu ea cu gând de impacare.

Am ajuns la ea acasa si mi a zis ca se mai gandește. Dupa 2 zile m-a sunat si mi-a zis ca ne impacam daca renunt la toate supararile mele din nimicuri. Am acceptat si ne-am impacat.

O saptamana a durat toata treaba, desparțindu-ma iar de ea  întrucât ea nu mai era cum era inainte, zicându-mi ca nu mai poate sa fie la fel.

Dupa toate astea, timp de cateva zile am facut greșeala sa ma rog de ea sa se mai gandeasca pentru ca mi-am dat seama de toate greșelile si ca tot ce am facut prost, am facut din cauza relației mele dinainte unde fata respectiva ma mințea mereu si se intâlnea si cu alți baieți, lăsându-mă cu frica și cu nesiguranța fata de ea. Mai pe scurt, am pus-o in aceeasi oala cu fosta mea prietena, într-un mod inconștient.

Dupa ce a trecut si perioada mea de insistența abuziva, am acceptat pana la urma situatia, ramânând amici pentru ca așa a vrut ea. Am avut vreo 2-3 iesiri in calitate de prieteni in care ea s-a simtit bine iar eu ma simteam exact ca și cand eram impreuna. Pâna intr o zi cand mi-a dat mesaj si m-a intrebat daca vrea sa iesim.

Am ieșit si timp de o ora era normala in ceea ce priveste atitudinea ei, dupa care am inceput cu tachinari si chestii frumoase (ne aflam in mașina), exact ca la inceput cand ne-am cunoscut. S-a urcat pe mine si a inceput sa ma sarute vreo 4-5 minute dupa care s-a dat jos si a inceput sa lacrimeze.

Am intrebat-o de vreo 2 ori ce s-a intamplat si ea zicea ca „nimic”.

În drum spre casa, mi-a zis ca noi nu vom mai putea fi  împreuna pentru ca ea a vrut sa verifice daca mai simte ceva pentru mine. Am lasat-o acasa si dupa 20-30 de minute m-a chemat la ea in fata blocului ca vrea sa vorbeasca cu mine. Mi-a spus ca nu este adevarat ceea ce mi-a zis in mașina (ca a vrut sa verfice daca mai simte ceva pentru mine) ci așa a simtit ea sa faca, sa ma sarute si ca nu știe ce sa faca in legatura cu relația noastră.

Iar eu fiind suparat, trecand de la o stare excelent de buna la alta foarte proasta in 10 minute, am zis ca nu mai vreau nici o relatie de prietenie si daca se gandește la o impacare sa ma caute.

Dupa vreo 3-4 zile in care ea nu m-a cautat, am sunat-o eu si am intrebat-o si a zis ca ea nu mai poate sa aibe o relatie cu mine.

Am șters-o de pe toate retelele de socializare si ea, vazând asta m-a intrebat „de ce?”, iar eu am spus ca m-am saturat tot sa mai sper in continuare si ca e mai bine pentru mine sa nu mai avem nici un fel de relatie .

Ea a raspuns și mi-a spus ca e de acord dar vrea sa se intalneasca maine (10.02.2020) cu mine sa ii dau niște haine de ale ei care au ramas la mine.

Vreau sa ma ajuți, te rog sa imi spui cum ar fi cel mai ok sa procedez de acum incolo pentru a ne impaca, daca se mai poate.”

Marcel al nostru este extrem de tânăr, așa că nici pretenții prea mari nu putem avea de la el. Dar Marcel se îndrăgostește de femei cu dificultăți de memorie. Femei care uită că i-au promis că nu vor ieși singure cu un alt bărbat. După care, el se simte obligat să facă din tânțar armăsar.

Marcele, fosta ta prietenă nu e uitucă. Singura ei problemă, de fapt, singura ta problemă, e că pe ea o doare în fix în fund de regulile impuse de tine. Știi de ce? Că sunt fix degeaba, de aia.

Dacă atunci când tu depășești viteza, Poliția nu ar putea face alt lucru decât să te oprească și să te certe, ai merge cu 200km/h prin oraș. Pentru că te-ar durea fix în fund că te ceartă Poliția pentru asta. Nu ai nimic de pierdut.

Cum nici prietena ta nu avea nimic de pierdut dacă o certai tu. Și sunt sigur că o amenințai cu despărțirea dacă mai face asta. Dar știi ceva? Femeile te miros imediat. Te simt instant dacă ți-e frică să le pierzi. Iar dacă o femeie te simte că te temi să o pierzi, ești mâncat. Tocmai ai devenit cățelușul ei.

Marcele, când vei mai crește, vei vedea că despărțirile nu se cer. Cum adică să-i ceri despărțirea? Spui pa. Simplu. Și niciodată nu te desparți de o femeie ca să o sperii, și ea să facă așa cum vrei tu. De ce? Pentru că planul tău e să o ierți și să vă împăcați, iar dacă ai iertat-o odată pentru asta, o vei ierta și a doua oară, și a treia oară, și ea știe asta. Și când știe că o vei ierta pentru ceva anume, crede-mă, va face din nou acel lucru. 

Pentru că în relații nu pui ”reguli”, pui limite. Nu îi spui ei ce nu are voie să facă, pentru că nu e un animal care trebuie să stea cu un lanț legată de tine. Ci pui limite. Care e diferența? Păi dacă îi spui ”eu nu vreau relație cu o femeie care iese în oraș cu un alt bărbat”, nu înseamnă că o ții pe ea legată. Înseamnă că ai spus ce vrei tu de la o femeie, iar dacă ea va vrea să fie genul acela de femeie, bine. Dacă nu, cauți pe altcineva.

Dar, dacă se întâmplă vreodată să descoperi că nu e genul acela de femeie, acela este sfârșitul relației. Cu punct și fără negocieri. Și da, sunt conștient că-ți trebuie ”cojones” pentru așa ceva, dar dacă nu ești acel gen de bărbat, vei rămâne mereu sclavul femeilor și vei trece mereu prin ”drame” precum cea de mai sus.

Iar dacă te desparți de o femeie, și totuși realizezi că a fost o greșeală, nu treci la ”insistență abuzivă”, pentru că tocmai arăți slăbiciune maximă. Și nu accepți prietenia doar pentru că așa vrea ea. Nu trebuie să accepți orice rahat îți oferă femeia pe care o iubești. Pentru că nu te va respecta niciodată făcând asta.

Și pe bune Marcele? Să-i spui unei femei că ești fricos și nesigur pe tine (indiferent de motiv)? Ce femeie nu-și dorește să audă asta de la bărbatul ei? Sunt sigur că s-a excitat instant când te-a auzit. Dă-ți două palme și nu mai fă în viața ta așa ceva. Dacă ești nesigur pe tine, taci! Oricum nesiguranța se simte de la o poștă, nu-i confirma ei părerea proastă pe care o are despre tine.

Dar ai făcut și un lucru bun. I-ai zis că nu mai vrei prietenie și să te caute ea dacă vrea ceva mai mult de atât. Și cam ăsta e singurul lucru bun pe care l-ai făcut. Pentru că după 2-3 zile nu ai mai rezistat și ai sunat-o iar să te milogești de ea, poate poate te primește și pe tine înapoi. De ce ai sunat-o tu dacă i-ai spus cu subiect și predicat să te caute ea? Ce naiba s-a schimbat între timp de nu ai respectat ceea ce chiar tu i-ai spus? 

Păi s-a schimbat faptul că ai intrat în panică. Cum nu aveai două biluțe acolo unde trebuie, te-a luat frica, și ai zis că mai bine te rogi iar de ea. Ai avut un singur moment în care chiar te-ai respectat ca bărbat și nu ai mai acceptat toate mizeriile, și ai rezistat fix 2 zile.

Și aici nu ți-o zic în nume de rău, că nu am nimic cu tine, dar știi ceva? Ajung din ce în ce mai des să mă gândesc la un lucru: poate și femeile acelea merită să interacționeze cu bărbați adevărați, nu cu puști speriați și nesiguri pe ei. Și uite așa ajung fetele de vârsta prietenei tale să aibă relații cu tipi cu 10 ani mai mari ca ele, așa cum am scris în alt articol.

Ce să faci tu să o reatragi? Simplu de spus, greu de făcut, Marcele. Trebuie să încetezi să mai te comporți ca un puști speriat. Să nu mai accepți rahaturile ei, și tura asta să reziști mai mult de 2-3 zile. O lași să plece și nu o mai cauți sub nici o formă. Nici peste o lună, nici peste două. Nu mai vorbești cu ea decât dacă te va cauta ea. Și la regula asta nu există excepții, indiferent de ce scuze găsești tu să o contactezi.

Pentru că ghici ce? Dacă nu o faci de bună voie, te va obliga viața. Dacă te comporți așa, la un moment dat te vei trezi că te-a blocat peste tot și nici să te milogești de ea nu mai poți. Și vrei, nu vrei, va trebui să o lași în pace până decide ea să se întoarcă la tine, dacă va decide vreodată.

Și chiar nu vreau să fiu rău, dar tu de câte ori crezi că poți să faci mizerii din ăstea și să te aștepți ca ea chiar să se întoarcă la tine? Vezi-ți de viață și încearcă să-ți găsești o relație unde nu mai e nevoie ”să faci din țânțar armăsar” tot timpul pentru toate amnezicele.