Meriți mai mult de atât!

”Pur si simplu ne-am despartit fara sa-mi dau seama ca ar vrea asta.

Consider ca am gresit prin faptul ca ne-am mutat fara sa ne cunoastem atat de bine, a fost dintr-o data. Spun acest lucru deoarece ne-am cunoscut pe un site de socializare la varsta de 20 ani, prin urmare ea a cunoscut pe cineva, s-a maritat si timp de 10 ani nu am mai stiut nimic de ea.

Dupa 10 ani s-a despartit si m-a cautat. A renuntat la familie, servici, prieteni si s-a mutat cu mine in alt oras fara sa stiu ca vrea sa faca aceste lucruri. Practic a fost o mutare fortata din partea ei. Greseala mea e ca am acceptat, dupa 3 ani de singuratate aveam niste obiceiuri proaste, neorganizat, o spun deoarece am fost fortat sa imi iau viata in maini sa plec de acasa sa-mi croiesc un viitor singur, datorita situatiei financiare.

O spun deoarece mi-am urmat studiile in continuare si am fost fortat pe langa locul de munca pe care il aveam sa-mi caut si altceva part-time.

O viata dezordonata intr-un cuvant, cheltuielile erau mari si cu scoala si stand cu chirie .

Nu ne-am certat in acest timp, insa una din problemele mele cele mai mari a fost faptul ca tanjeam foarte mult sa-mi achizitionez o locuinta.

Intre timp s-a angajat si ea, a fost totul ok, nu mi-a lipsit nimic in casa, mancare, curatenie, gospodina nota 10.

Faptul ca-mi pierdeam timpul la calculator foarte mult pentru ea a contat enorm. Eu incercam sa gasesc ceva de munca in domeniul IT fara sa-i spun prea multe, deoarece nu ii placea acest lucru, sa ma vada in fata calculatorului.

Insa nu am pus si altfel problema din pacate. Erau zile cand munceam 24 de ore iar cand veneam acasa plecam in alta parte la munca fizica pentru a aduce un ban in plus.

Eu am platit totul in mare parte, chirie, intretinere, cheltuieli ce tin de locuinta, fara sa-mi pun bani deoparte gandind ca asa e corect vazand cum a fost la parintii mei.

Salariul ei era pentru mancare in mare parte, iar in tot acest timp ea punea si bani deoparte.

Anul acesta trebuia sa facem cununia civila, dar se pare ca pandemia a facut-o sa renunte la tot, dupa 4 luni cat a stat in casa. Ne-am despartit in ziua in care s-a dus la munca, dupa tot acest timp.

Cert e ca ea nu voia sa faca compromisuri, voia sa se vada maritata si sa aiba copii.

Ma simteam coplesit de multe ori, mereu obosit chiar daca nu-mi lipsea nimic in casa.

Stiu ca m-a iubit, toti cei cunoscuti imi spuneau mereu acest lucru, ca ma iubeste enorm.

Dintr-o data s-a rupt de tot, a renuntat la tot de parca rezolvarea problemelor sta in faptul de a-ti face bagajul si a pleca.

Daca nu veneam intr-o seara de la servici mi-a spus ca pleca fara sa stiu, ma jignit cu cuvinte dureroase si mi-a spus ca nu mai simte nimic pentru mine, ca ma vede ca pe un frate si sa o las in pace, sa nu o mai caut. Mi-a spus ca a vrut sa ma faca sa sufar. Nu am putut sa port o conversatie, sa-mi spuna ce s-a intamplat, de ce s-a ajuns la situatia asta.

Am inteles, erau zile in care ma dureau si pe mine mainile si picioarele de la stat in picioare si ridicat, insa nu am jignit-o niciodata cu nimic.

Cand eram la servici a venit cu sora ei si si-a facut bagajele, m-a tinut cu ele o saptamana in casa, am innebunit de durere fara sa ii arat asta.

Cert e ca la plecare am strans-o in brate si am sarutat-o, era rece iar cand si-a intors capul parca zambea si era fericita ca a scapat de mine.

Am fost gentleman pana la sfarsit fara sa o jignesc cum a facut ea.

Am mai gasit din lucrurile ei de parca le-ar fi lasat intentionat sa ma lovesc de ele, i-am trimis mesaj si mi-a spus sa le arunc.

Nu stiu ce sa fac, nu am mai vorbit cu ea de 2 saptamani, mi-e foarte greu.

Sincer, am obosit, nu stiu daca mai exista cale de intoarcere.

As vrea sa o sun, insa mi-e frica, deoarece nu vreau sa ma vada ca sufar, am plans odata in fata ei si i-am cerut sa vorbeasca inainte de plecare sa putem gasi solutii impreuna. Nu mai vreau sa ma rog cu lacrimi in ochi.

Pana la urma ea si-a dorit aceasta relatie si tot ea a plecat din ea, mi-e frica sa nu fi facut asa si cu fostul ei barbat.”

Unele femei sunt o binecuvântare în viața noastră prin faptul că stau, altele sunt o binecuvântare prin faptul că pleacă.

Citindu-ți povestea, pot spune că mă încearcă un sentiment de respect imens pentru tine și felul în care te zbați să faci ceva din viața ta. Dar, Marcele, tu ai nevoie de o femeie mai bună decât fosta ta. Așa cum ar spune un prieten drag mie, ”nu ai pierdut nimic”.

Să stai și să te uiți la cineva cum muncește zi și noapte ca să plătească tot în casă, iar tu să pui bani deoparte, înseamnă cel puțin egoism.

Dar hai să o luăm pe rând. Da, ai greșit că te-ai mutat prea repede împreună. Practic, nu ai apucat să descoperi dacă ea chiar e atrasă de tine sau doar are nevoie să plece din orașul ei, să scape de familie, prieteni sau de fostul soț. 

La vârsta ta, care nu e înaintată, dar nici nu ești proaspăt ieșit din liceu, te întorci la școală, ai un job full time și totuși, mai găsești timp și de un job part time, eu cred că oricine te poate ierta că ești dezorganizat.

De ce spui că una din problemele cele mai mari ale tale era că-ți doreai să îți cumperi o casă? Ce poate fi mai bun pentru un bărbat decât să tragă să aibă propria casă. În ce univers paralel ăsta e un lucru rău?

Știu mulți bărbați, care, la vârsta ta, pierd timpul la calculator jucând jocuri sau stând pe Facebook. Ce făceai tu? Încercai să îți găsești un job în IT? Niciodată să nu-ți ceri scuze pentru așa ceva. Mi-e greu să cred că ea nu știa ce faci. Și deși, ce arătai tu se chema ambiție, și ambiția la un bărbat e o adevărată calitate, ea nu avea ochi să vadă asta.

Știu că ți-a spus lumea că te iubea. Dar dacă te iubea cu adevărat, nu te-ar fi lăsat să muncești și 24 de ore sau mai mult ca ea să poată pune bani deoparte. Sau ar fi pus acele economii la comun. Dacă te-ar fi iubit, i-ar fi fost milă de tine. 

Dar acum te voi și contrazice. Rezolvarea problemelor înseamnă chiar să-ți iei bagajul și să pleci. Știu că avem impresia că problemele se rezolvă discutând, dar nu e așa. Atracția nu se negociază, oricât ați încerca voi, oricât de frumos ar arăta asta în filme.

Spui că nu ai putut purta o conversație să-ți spună ce s-a întâmplat. Uite, te ajut eu acum. S-a întâmplat că ea nu mai era atrasă de tine. Exact cum ți-a spus deja, că te vedea ca un frate. De ce ai impresia că ea înțelege cum funcționează atracția, ca să-ți explice ce ai făcut greșit? Nici tu nu ai habar cum funcționează atracția. De ce ar ști ea? 

Tot ce știe ea e că ea nu se mai simte atrasă de tine. Nu forța niciodată o femeie să-ți dea argumente logice pentru un sentiment al ei. Ea simte că nu mai este atrasă de tine, nu e un rezultat al unui calcul matematic. 

Și da, ar fi chestii pe care poți să le faci să încerci să o reatragi, dar știi ce? Meriți ceva mai bun. Meriți o femeie care înțelege efortul tău de a munci schimburi duble și nu profită de lipsa ta de acasă pentru a ieși în oraș. Meriți o femeie care să nu încerce să te facă să suferi.

Știu că ți-e greu, dar asta nu e o femeie cu care să construiești ceva. Pe lângă faptul că nu vei simți niciodată susținere din partea ei, tot ce vei construi, tot efortul tău, toate orele suplimentare și joburile extra, nu se vor vedea niciodată. Sau poate doar în pușculița ei. 

Știu că ce îți spun acum nu e ce vrei să auzi, dar peste ceva timp, îmi vei da dreptate. Zi mersi că s-a terminat, ia-ți timp și trăiește-ți suferința, consum-o, după care, treci înapoi la treabă. Casă, școală terminată, job în IT, și în drumul tău vei găsi o femeie care să tragă cu tine în aceeași direcție. Succes!