Asta e o întrebare pe care o pun tuturor bărbaților cu care vorbesc. Și primesc foarte des un răspuns de care am ajuns să mă satur deja.
Mă așteptam să aud des expresia „e un echilibru între noi” sau chiar „nu domin nici eu, dar nu domină nici ea.” Ce răspunsuri primesc eu? Primesc justificări.
Adică în loc să îmi spună că e un echilibru (ceea ce nu există, tocmai mi-a dat de înțeles că ea îl domină), îmi spune motivul pentru care se întâmplă.
Aud variații de genul: „nu cred că trebuie să cânte găina sau cocoșul, cred că trebuie să existe un cântat comun.” Normal că asta crezi Maricele, că nu întâmplător ai ajuns la divorț.
Ce mă deranjează e că uneori simt și un aer de superioritate. O nuanță subtilă de „suntem în 2019, ce naiba, nu mai trăim în peșteră.”
Din păcate pentru el, greșește în două feluri. În primul rând greșește crezând că dacă are Iphone în buzunar și își poate comanda mâncare de pe telefon cu livrare la ușă, asta schimbă cu ceva regulile atracției dintre bărbați și femei.
Bine, aici generalizez cam mult. Pentru că, în realitate, regulile s-au schimbat. Dar nu așa cum te aștepți tu și clar nu în avantajul tău. În epoca Iphone-ului femeia nu mai are nevoie de tine pentru supraviețuire. Are și ea job, o chirie și-o permite, de foame nu moare. Iar dacă se uită după bani, să știi că nu ești singurul care are bani. Ce caută ea la tine totuși?
Protecție. Sau, mai exact, masculinitate, cu toate calitățile ce derivă din ea. Pentru că în era Iphone-ului nu mai stă nimeni cu frica unui atac al tribului vecin. Pentru orice problemă, astăzi poți suna la 112 și problema e ca și rezolvată.
Trăim vremuri când poliția ajunge la tine în câteva minute, când străzile sunt din ce în ce mai sigure din cauza multitudinii de camere de supraveghere. Firme private de securitate protejează diferite localuri. Toate firmele au butoane de panică ce aduc echipe de intervenție la fața locului în câteva minute. Ce rost mai ai tu?
Păi uite, norocul tău e că noi, oamenii, ne simțim în siguranță lângă persoane puternice. Fizic sau mental, nu contează, puternice să fie. Și asta e valabil atât pentru bărbați, și pentru femei.
Nici ție nu-ți place ca șeful tău să fie un fricos, un speriat. Nu te va face să simți siguranță pentru jobul tău. Dacă simți că vine criza economică, vrei să știi că șeful tău e încrezător că firma va rezista crizei, iar salariul tău este sigur.
Într-un război, orice soldat vrea să vadă că superiorii lui sunt capabili să îi îndrume în luptă astfel încât să se ajungă la victorie. Orice ezitare, urmă de frică sau indecizie e devastatoare pentru moralul trupelor.
Cam ăsta e rolul tău. Cam atât ți-a mai rămas. Să fii bărbat. Să conduci relația, să arăți determinare, forță, măcar mentală dacă nu și fizică. Să o faci pe ea să se simtă în siguranță lângă tine. Să-i arăți că ești un om cu o viziune, și te ții de drumul tău în viață, iar ea va vrea să te însoțească în drumul acela.
Și deși nu voi detalia aici, în pat trebuie neapărat să cânte cocoșul. Nu mereu, dar în majoritatea zilelor da. Dacă nu ești convins de asta, nu-mi place cum arată viitorul tău.
Dilema vine din a confunda un lider cu stăpânii de sclavi. Nu zice nimeni să te porți ca un tiran care conduce prin teroare și frică. Nu zice nimeni ca tu să iei fiecare decizie în acea casă. Dar deciziile importante îți aparțin. Și trebuie luate cât mai repede, fără îndoieli și fără ezitări.
A doua greșeală pe care o fac bărbații e să creadă în egalitatea într-o relație. Oriunde ai minim 2 persoane la un loc, mereu una din ele o va conduce pe cealaltă sau celelalte persoane.
Dacă pui 10 prieteni într-o cameră, vei vedea că după un timp, unul din ei îi va domina pe ceilalți. Tot timpul, într-un colectiv, va exista un șef, un primar, un președinte. Între președinți vor fi mereu unii care vor încerca să-i domine pe ceilalți președinți.
Niciodată nu va fi o conducere 50-50 care chiar să funcționeze pe termen lung și în care unul din ei nu va încerca să-l domine pe celălalt.
Vrei, nu vrei, trebuie să conduci. Dacă o lași pe ea să te conducă, vei putea descoperi cât de ușor e ca soția ta să se simtă atrasă de alt bărbat, unul care e chiar masculin.
Deci da, chiar și în 2019, cocoșul trebuie să cânte în casă, altfel, ar fi bine să înceapă să-și facă bagajele.
7 comentarii la „În familia ta cine cântă? Găina sau cocoșul?”
Bună seara, eu cred ca ai întrebat prea direct . Deși mulți dintre bărbați realizează în ce Postura sunt nu sunt dispuși sa recunoască. Poți pune câteva întrebări simple.. La cine sunt economiile familiei? Cine decide cheltuielile mari (vacante imobiliare) ? Cine ia hotărâri în privinta copiilor? Eu am observat ca trăim vremuri ciudate și în Marea parte a cuplurilor femeia este partenerul dominant.
Ai dreptate, dar nu am timp de pierdut cu cei care nu vor sa recunoasca… Daca vrei sa stii de ce ai ajuns la divort, va trebui sa recunosti si lucrurile mai putin placute.
Bună seara..vad aici că se da o luptă între cine să recunoască și cine nu..vreau doar sa va spun ceva..scurt și la obiect..eu,am știut din prima clipa în care am văzut femeia ce avea să-mi devină soție,că relația nu va merge prea mult timp..greseala mea,da,recunosc am fost slab și naiv sa pun botul la jocul ei cu amenințări de sinucideri și alte alea..recunosc că am avut de mai multe ori intenția să divorțez, însă mă prins cu un copil la mâna..ceia ce mă făcut să înghit toate prostiile ei șantaj și alte alea pentru copil..momentan de o săptămână sunt legitim divorțat.. copilul este la ea.. însă nu garantez că va sta prea mult timp la ea după prima lui zi când se va intoarçe din nou la căsuța lui..practic sunt mulțumit că am scăpat de ororile prin care a trebuit să trec.. deși îmi pare rău că abia acum realizez ce bine îmi este fără ea! Și sunt convins că orice om care a trecut prin divorț și o duce mai bine ..o va spune și arăta fără teamă s-au regret! Sa nu uităm un lucru.. viața ne este dată șa o trăim..nu sa fim datori cuiva să le-o oferim și în schimb tot noi sa plătim 😉👍👍
Foarte bine spus, am doar o mică problemă. Nu-mi place fraza „ororile prin care a trebuit să trec”. Nu ai trecut prin ele pentru că asta ți-a fost soarta. Nu, ai acceptat să treci prin ele. Dacă îți realizezi vina, nu mai faci a doua oară.
Aici vad si eu o mare problema, am remarcat si eu ca in majoritatea relatiilor femeia a devenit partenerul dominant…cum naiba s-a intamplat asta nu inteleg…si se inspira una de la alta, se compara, cum te simte putin slab, ti se urca in cap.
Dar problema mare si ciudatenia e alta (din ce vad in jur): cuplurile cu femeia dominanta rezista (chiar daca ei sunt niste carpe) iar acolo unde cineva este mai masculin, se ajunge la divort.
Acum ce naiba de femeia mai e aia care are o functie de conducere, sofeaza cu tupeu, mestereste prin casa?! Cum se duce ATRACTIA (care se duce pana la urma), cum parca intra ceva in ele, parca se razbuna pentru faptul ca au fost femei…
Asta e o întrebare pe care o pun tuturor bărbaților cu care vorbesc. Și primesc foarte des un răspuns de care am ajuns să mă satur deja.
7 comentarii la „În familia ta cine cântă? Găina sau cocoșul?”
Bună seara, eu cred ca ai întrebat prea direct . Deși mulți dintre bărbați realizează în ce Postura sunt nu sunt dispuși sa recunoască. Poți pune câteva întrebări simple.. La cine sunt economiile familiei? Cine decide cheltuielile mari (vacante imobiliare) ? Cine ia hotărâri în privinta copiilor? Eu am observat ca trăim vremuri ciudate și în Marea parte a cuplurilor femeia este partenerul dominant.
Ai dreptate, dar nu am timp de pierdut cu cei care nu vor sa recunoasca… Daca vrei sa stii de ce ai ajuns la divort, va trebui sa recunosti si lucrurile mai putin placute.
Bună seara..vad aici că se da o luptă între cine să recunoască și cine nu..vreau doar sa va spun ceva..scurt și la obiect..eu,am știut din prima clipa în care am văzut femeia ce avea să-mi devină soție,că relația nu va merge prea mult timp..greseala mea,da,recunosc am fost slab și naiv sa pun botul la jocul ei cu amenințări de sinucideri și alte alea..recunosc că am avut de mai multe ori intenția să divorțez, însă mă prins cu un copil la mâna..ceia ce mă făcut să înghit toate prostiile ei șantaj și alte alea pentru copil..momentan de o săptămână sunt legitim divorțat.. copilul este la ea.. însă nu garantez că va sta prea mult timp la ea după prima lui zi când se va intoarçe din nou la căsuța lui..practic sunt mulțumit că am scăpat de ororile prin care a trebuit să trec.. deși îmi pare rău că abia acum realizez ce bine îmi este fără ea! Și sunt convins că orice om care a trecut prin divorț și o duce mai bine ..o va spune și arăta fără teamă s-au regret! Sa nu uităm un lucru.. viața ne este dată șa o trăim..nu sa fim datori cuiva să le-o oferim și în schimb tot noi sa plătim 😉👍👍
Foarte bine spus, am doar o mică problemă. Nu-mi place fraza „ororile prin care a trebuit să trec”. Nu ai trecut prin ele pentru că asta ți-a fost soarta. Nu, ai acceptat să treci prin ele. Dacă îți realizezi vina, nu mai faci a doua oară.
Deacord !
Aici vad si eu o mare problema, am remarcat si eu ca in majoritatea relatiilor femeia a devenit partenerul dominant…cum naiba s-a intamplat asta nu inteleg…si se inspira una de la alta, se compara, cum te simte putin slab, ti se urca in cap.
Dar problema mare si ciudatenia e alta (din ce vad in jur): cuplurile cu femeia dominanta rezista (chiar daca ei sunt niste carpe) iar acolo unde cineva este mai masculin, se ajunge la divort.
Acum ce naiba de femeia mai e aia care are o functie de conducere, sofeaza cu tupeu, mestereste prin casa?! Cum se duce ATRACTIA (care se duce pana la urma), cum parca intra ceva in ele, parca se razbuna pentru faptul ca au fost femei…