De astăzi voi încerca ceva nou. Voi posta mesajele unor cititori (doar cu acordul lor și cu păstrarea anonimatului), și le voi da sfaturi. Luna aceasta va apărea și o pagină pe site unde și tu să-mi trimiți povestea ta. Așa că stai pe aproape.
Redau mesajul lui Marcel (nu e numele real, dar toți se vor numi Marcel de acum înainte):
”Vreau sa spun ca, nu am fost tocmai un soț prea bun am înșelat și eu am abuzat-o fizic verbal ….și multe lucruri care aduceau la certuri. Avem un copil impreuna, am fost plecați din țara, pe urma ea a plecat acasa la ea pentru anumite lucruri de facut, dar nu a fost așa. Ea vroia sa plece sa numai fim impreuna eu n-am știut asta, dupa ce a ajuns acasa au început certurile și ne-am desparțit. Dupa 3 saptamâni și-a facut alta relație.
Pur și simplu cât am fost impreuna nu mi-am dat seama ca eu greșesc atât de mult fata de ea , dar acum imi asum toate Greșelile și mi-aș dori ca eu sa repar totul și sa Fim o familie din nou, sai pot arata toata iubirea ce eu o simt pentru ea și tot respectul meu și tot ce ea are nevoie aș fi dispus sa fac pentru ea.
Pentru copilul nostru și pentru iubirea ce eu înca io port as fi dispus sa iert ca ea și-a facut alta relație și sa încep o viața noua alaturi de ea și copil, voi ce ziceți , mai merit o șansa dupa tot ce eu am povestit? Sau daca își mai are rostul sa încerc sa repar Greșelile .
Momentan sunt la pamânt cu gândurile cu supararile cu tot și de asta as dori câteva sfaturi .”
Mesajul lui Marcel conține mai multe informații pe care nu le voi da aici din rațiuni de anonimat.
În primul rând Marcele, sunt unele greșeli pe care nu prea le poți îndrepta acum, precum faptul că sunteți ambii extrem de tineri și neexperimentați. La vârsta la care unii dau Bacul, voi făceați nuntă și copil. Ce maturitate așteptai de la ea la vârsta aia?
Dar să începem cu doza de realitate: voi doi nu mai sunteți un cuplu acum. Ea are altă relație, și tu nu ai multe de zis în toată treaba asta. Poți doar să accepți realitatea și să speri că noul ei prieten va greși mai mult decât tine și o va pierde așa cum ai pierdut-o tu.
Despre abuzul fizic și verbal asupra ei nu te voi certa foarte mult. Din felul în care ai spus-o îmi dau seama că realizezi că a fost o prostie și sper că nu se va repeta. Ce vreau să înțelegi acum, e altceva. Acele abuzuri au venit dintr-o slăbiciune a ta.
Nu au venit de la un bărbat stăpân pe el, cu o încredere în sine debordantă. Pe lângă abuzuri, i-ai arătat și o față urâtă a ta. I-ai arătat nesiguranță și frică. Și asta nu e sexy pentru o femeie.
Mi-ai spus că știi că te-a înșelat, și ești o persoană orgolioasă ce trece greu peste așa ceva. În același timp, spui că și tu ai înșelat-o pe ea.
Ce să vorbim despre moralitatea ei cât timp moralitatea ta dă de gândit? Să-ți spun că dacă o ierți, peste câțiva ani e posibil să te înșele din nou și să vă despărțiți, cât timp, e posibil ca tu să fii cel care va înșela din nou și va duce relația la groapă?
Și deși sunt de acord să nu ierți infidelitatea, tu nu știi sigur dacă te-a înșelat. Cred că despărțirea s-a întâmplat când a plecat înapoi în țară, nu după certurile apărute cât ea era deja în țară. Am dreptate că ea a plecat atunci cu tot ce era important pentru ea, ca și cum știa că nu se întoarce? A plecat cu acte și tot ce avea de preț? În cazul ăsta, acela a fost momentul despărțirii, tu doar ai fost înștiițat puțin mai târziu.
Soția ta și actualul prieten erau în țări diferite până să vă despărțiți, și tot ce știi tu e că ei vorbeau prin mesaje în ziua când v-ați despărțit voi. Nu știi dacă vorbeau chestii care ar putea fi considerate deplasate, nu știi dacă a depășit niște limite.
Cât despre faptul că ea avea o relație la 3 săptămâni după despărțirea de tine, am scris aici de ce se întâmplă asta. Pe scurt, ea trecuse deja peste relația voastră, se detașase deja emoțional din momentul în care a plecat de la tine. Și deși nu e cel mai plăcut lucru pe care să-l auzi tu, asta e realitatea, și nu înseamnă automat că a făcut ceva rău.
Știu că orgoliul îți zice că ea ar trebui să plângă după despărțire la fel de mult ca tine, dar realitatea e puțin altfel. Tu plângi după femeia pe care încă o iubești. Și te aștepți acum ca ea să plângă după bărbatul de care nu mai este atrasă și pe care nu-l mai iubește. Hai să fim serioși.
Cât despre ce ai tu de făcut acum, cred că nu înțelegi foarte bine de ce ai pierdut-o. Mai citește te rog de câteva ori mesajul pe care mi l-ai trimis, poate înțelegi câtă disperare se simte în vorbele tale. Crezi că așa o vei reatrage înapoi?
De ce ar trebui să-i pese ei cât de mult o iubești tu? Ei îi pasă doar cât de mult te iubește ea pe tine. Și așa e și normal. Faptul că tu încă o iubești nu-i crează ei nici un fel de obligații.
Iar partea asta ”și tot ce ea are nevoie aș fi dispus sa fac pentru ea” scoate-ți-o odată din cap. Soția ta nu caută un sclav care să-i facă ei toate dorințele. Ea caută un bărbat, cam cum a văzut acasă la ea, în copilărie.
Și nu-mi spune că de la despărțire nu i-ai spus niciodată prin telefon sau mesaje că ai face orice pentru ea, doar să vă împăcați. Ți-a acceptat oferta? S-a întors la tine? Ești fericit acum? A funcționat strategia? Ne-o recomanzi și nouă?
Schimbă-ți atitudinea, acceptă realitatea că femeile sunt atrase de masculinitate, nu de cât de mult le pupă cineva în fund și le tratează ca pe niște prințese fără defecte.
Și ia și muncește serios la tine, dezvoltă-te ca bărbat. Fizic, carieră, mentalitate, atitudine. Pe toate trebuie să le bifezi.
Pentru început, lasă telefonul deoparte și nu o mai suna să vă împăcați (nu știu dacă o făceai sau nu), intră și citește articolul meu despre cum să-ți reatragi prietena sau soția și roagă-te ca noul ei prieten să fie un bărbat mai slab ca tine. Pentru că aveți un copil împreună, citește și articolul ăsta.