Și ce dacă părinții nu sunt de acord cu divorțul tău?

Zilele trecute am primit următorul mesaj de la un cititor: ”Toate bune și frumoase pana la nunta, soția are un frate doar de mama, cu care nu sa vazut pana la nunta noastra. Dupa nunta, ea a început sa îl caute des, sa îl tot cheme o data la 3 sau 4 luni vreo 2 3 zile aici sa stea. La a treia venire a lui aici, i-am mirosit, și le am și spus ca ii banui, cu toate ca sunt frați de mama doar. 

Prin februarie 2019  a venit el la noi, și i-am recuperat ei, din fostul telefon, poze șterse de ea, sarutându-se cu fratele ei, la mine în pat, ea facandu și screenshoturi cu el la mine în pat. I-am depistat pozele în decembrie 2019,au urmat batai, circuri, am vrut sa renunț la ea, dar n-am putut din cauza mamei mele, ca ea provine dintr-un mediu dezorganizat, parinții ei au decedat ambii, au crescut-o bunicii, și matușa ei care este coma alcoolica domnule, toți le dau cu bautura, ii știe lumea. 

Asa, și mama de frica, mi-a spus, mama eu nu las baiețelul meu sa plece din curtea noastra, avem un copil f f frumos, blond cu ochii albaștri, eu sunt o fire dusa la extrem de milos, și mi-a prins și slabiciune la copil. Doar eu muncesc, ea vede de el atât, mâncare nu face nimic, doar curațenie. Ai mei nu ma susțin, dupa ce le am aratat pozele cu ea sarutându-se cu fratisu la mine în pat. Și daca nu i-am putut convinge nici cu asta, am în plan sa-i las pe toți, și sa plec pe drumul meu, dar mi-e frica ca ma da în judecata, pt pensie alimentara, judecându-se procesu în lipsa mea, fac pușcarie ,cred,nu știu mai exact. 

Eu provin din familie înstarita, foarte înstariți, ce sa fac? Nu ma lasa inima nici sa îmi las copilul, cu siguranța ma voi gândi temeinic, dar nici sa accept situația asta. PE MUNCA MEA, sa fiu calcat chiar asa în picioare și eu și ai mei, și ai mei au trecut cu vederea, înseamna ca nu sunt normali la cap, ce sa fac??”

Marcele (nu e numele real), din păcate, nu prea ai de ales. Va trebui să pleci de la părinții tăi și să-ți vezi de viață. Și să faci tot posibilul ca acel băiețel să rămână cu părinții tăi. Dacă aș fi în locul tău, aș propune să stea și mama lui acolo, cât timp nu-l aduce pe altul în casă. Iar tu va trebui să-ți joci rolul de tată cât poți tu de des și vei plăti pensie alimentară, pentru că nu vrei să-l știi flămând pe fiul tău.

Acum, nu suntem absurzi să credem că ea va sta cu părinții tăi până face copilul 18 ani. Nu se va întâmpla asta. Dar se pot întâmpla două lucruri.

Primul e ca mama să se îndrăgostească de altul și să o cam incomodeze copilul. Poate sună foarte cinic, dar femeile divorțate știu că atunci când au un copil, le e mai greu să-și găsească pe cineva. Și dacă părinții tăi fac o treabă bună în a-l crește pe cel mic, îi va fi mai ușor să-l lase acolo, după care îl poți lua tu și crește fără probleme. 

Nu vreau să spun neapărat că soția ta își va abandona copilul, dar dacă provine dintr-o familie dezorganizată, să spunem că e mai predispusă la asta decât dacă ar fi crescut într-o familie unită, iubitoare.

Al doilea lucru care se poate întâmpla este ca ea să plece, cu tot cu copil. Ce faci în situația asta? Te judeci pentru custodie. Dacă îl duce pe copil în aceeași familie dezorganizată de unde provine ea, e posibil să ai câștig de cauză și să primești custodia.

Dar cel mai important lucru, în ambele cazuri, este să dai două sau trei sute de lei pe o consultanță cu un avocat. Nu-ți distruge viața și ție, și copilului, pentru o sumă atât de mică. Nu faci pușcărie dacă te dă ea în judecată, și nu se judecă nimic în lipsă cât timp tu poți să-ți cauți numele o dată pe lună pe site-ul www.just.ro să vezi dacă este vreun proces deschis împotriva ta. Te va învăța avocatul exact unde să cauți. 

Gândește-te că singurul care poate face diferența între a-ți crește copilul sau a-l vedea crescând în acel mediu plin de alcoolici este acel avocat, deci nu te zgârci la 200 de lei.

Și tot el îți va spune că dacă mai dai în ea nu ai nici o șansă să câștigi custodia. Nici un judecător nu va avea simpatie pentru tine cât timp ea poate demonstra că ai bătut-o. Și e simplu să facă rost de un certificat medico-legal.

Iar la final, Marcele, va trebui să înveți ceva despre viață. Ai 28 de ani, nu ai apucat încă să treci prin greutăți, dar cred că sunt în măsură să-ți dau următorul sfat: deciziile în viață le iei tu, nu părinții. Dacă peste 20 de ani vei regreta decizia de astăzi, nu poți da vina pe nimeni. Singurul pe care îl poți scoate vinovat pentru situația ta, va fi omul pe care îl vezi zi de zi în oglindă.

Părinții nu te susțin? Ce să-ți zic? Nasol, se întâmplă! Nu te poți aștepta ca toți oamenii să-ți înțeleagă decizia. Fiecare gândim în felul propriu. Însă respectul de sine trebuie să fie pe primul loc, și trebuie ca, după ce ai luat o decizie în viață, să te poți uita la tine în oglindă fără să-ți fie rușine cu tine. 

Problema nu e că ei nu sunt normali la cap, cum spui tu, dar ei nu pot simți ce simți tu. Nu au simțit trădarea ei, și cel mai important, nu ei trăiesc cu consecințele trădării. Nu trebuie să îi judeci, ei nu trec chiar prin ce treci tu. Sau poate pentru ei, copilul e mai important decât respectul tău de sine. 

Sunt foarte mulți care trec cu vederea infidelitatea soției de dragul copiilor, dar nu sunt de acord cu asta pentru că știu că nu se termină bine. Nu te aștepta ca lumea să te înțeleagă. Nu ai nevoie de validarea nimănui. Trebuie ca tu să știi ce ai de făcut, și să și faci. Și, să nu uit, nu te mai căsători cu femei ce provin din familii dezorganizate, am scris aici de ce.